Cum a înfruntat Ceausescu URSS-ul în problema «Primăverii de la Praga»?

Este bine cunoscuta pozitia Romaniei in august 1968, care, prin glasul lui Nicolae Ceausescu, a condamnat ferm interventia a cinci state membre ale Tratatului de la Varsovia (Uniunea Sovietica, Bulgaria, R.D.Germana, Polonia si Ungaria) in Cehoslovacia, prin care s-a pus capat „Primaverii de la Praga”, politicii de reforme initiata de Aleksander Dubcek. Nu putini au fost cei care au apreciat ca aceasta pozitie nu exprima cu adevarat punctul de vedere al conducerii tarii, ci era o iesire de moment, necontrolata a lui Nicolae Ceausescu.

Cei mai multi au afirmat ca, in fapt, era o atitudine duplicitara a Partidului Comunist Roman, care pe plan extern promova principii cu o larga recunoastere internationala (respectarea independentei si suveranitatii nationale, neamestecul in treburile interne, egalitatea in drepturi, respectul reciproc), in timp ce pe plan intern continua politica stalinista, fiind ostil oricarei reforme. Citam, cu titlu de exemplu din raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania: „Solidaritatea lor [a comunistilor romani] cu Dubcek a fost determinata de respingerea comuna a pretentiilor imperialiste ale URSS, si nu de asemanari in privinta politicii interne”.

Consideratii preliminare

Maniera simplista in care asemenea istorici, politologi, si mai ales oameni politici privesc perioada 1948 – 1989, abordand-o liniar, fara a incerca o analiza, pe baza de documente, a evolutiei din acei ani, agresivitatea cu care acestia incearca sa-si impuna punctul de vedere (Raportul mentionat trebuie sa devina materie de studiu si „sa fie predat in invatamantul mediu”), nu contribuie la cunoasterea realitatilor, ci mai curand creaza o stare de confuzie.

Dupa cum in anii ‘ 50 ai secolului trecut se afirma ca burghezia era o clasa reactionara si tot ceea ce facea nu urmarea decat sa-i intareasca pozitiile de clasa exploatatoare a oamenilor muncii, tot astfel, dupa 1989, tot ce a intreprins Partidul Comunist a fost negativ, dezastruos, pentru romani, iar regimul impus de acesta era un regim ilegitim si criminal. in consecinta, toate actele acestui regim trebuie declarate nule (oare si actele de nastere si cele de studii, si cele de deces?). Este de mirare ca propagandistii acestei teorii ocupa totusi functii politice, universitare si chiar academice pe baza unor acte ilegale, cand firesc ar fi fost – urmand propria lor logica – ca dupa 1989 „sa o ia de la zero”, poate chiar cu gradinita si cu scoala elementara.

O analiza a realitatii istorice, pe baza de documente, arata ca in anii 1948 – 1989, Romania, inclusiv conducerea P.M.R. (P.C.R.), a cunoscut importante evolutii, adesea contradictorii, care se cuvine a fi cunoscute. De aceea, mai multe materiale pe care le-am publicat in Historia au avut ca generic „Fetele comunismului”.

Solidaritatea cu politica de reforme a P.C. Cehoslovac

Analizand evenimentele din vara anului 1968, principala concluzie este ca solidaritatea conducerii P.C.R. cu Partidul Comunist din Cehoslovacia nu viza doar respectarea unor norme ale relatiilor internationale, opozitia fata de hegemonismul sovietic, ci si politica de reforme a acestuia. inca de la preluarea conducerii P.C. Cehoslovac de catre Dubcek si anuntarea politicii de reforme, P.C.R. si-a exprimat solidaritatea cu acesta.

O asemenea politica fusese initiata si in Romania, dupa Declaratia din aprilie 1964, in care s-a exprimat conceptia potrivit careia nu exista un model unic de construire a socialismului, ca fiecare parte trebuia sa aplice, in mod creator, invatatura marxist-leninista. La Congresul al IX-lea al P.C.R. din iulie 1965, aceasta idee a fost dezvoltata in Raportul prezentat de Ceausescu.

Conferinta nationala a P.C.R. din decembrie 1967 a adoptat un program de reforme, care vizau descentralizarea deciziilor economice prin crearea de centrale industriale, reorganizarea impartirii administrative a teritoriului, trecerea la invatamantul obligatoriu de 10 clase, construirea de locuinte proprietate personala, cresterea cointeresarii materiale a cetatenilor in realizarea obiectivelor planificate, reabilitarea unor fosti activisti de partid condamnati in timpul „cultului personalitatii” etc.

P.C.R., in frunte cu Nicolae Ceausescu, nu-si propunea abandonarea socialismului, ci consolidarea lui, pentru obtinerea unui larg sprijin popular. Cei care-l critica pe Ceausescu pentru faptul ca prin politica sa urmarea mentinerea societatii socialiste, nu tin seama de faptul ca Secretarul General al C.C. al P.C.R. nu putea fi „groparul” oranduirii pe care el o exprima, de esenta totalitara. Reformele urmau sa fie realizate „de sus in jos” si in masura in care ele nu vizau esenta acestei oranduiri: conducerea prin partidul unic, proprietatea comuna socialista, ideologia marxist-leninista etc.

In fond, un asemenea obiectiv era vizat si de noua conducere din Cehoslovacia, aleasa in ianuarie 1968. Aleksander Dubcek a subliniat in repetate randuri ca nu urmarea lichidarea oranduirii socialiste, ci un „socialism cu fata umana”, orientat nu dupa directivele Moscovei, ci dupa interesele cetatenilor cehi si slovaci.

Este cunoscut faptul ca multi activisti de frunte ai P.C. Cehoslovac au venit in Romania pentru a studia experienta P.C.R. in domeniul reformei. intre acestia s-a numarat si Otta Sik, „creierul noii politici economice” de la Praga, pe care evenimentele din 21 august l-au surprins in capitala Romaniei. Semnificativ este faptul ca este emisar, ambasadorul Cehoslovaciei la Bucuresti, care cunostea politica de reforme din Romania, a fost numit secretar al C.C. al P.C. Cehoslovac, tocmai pentru a valorifica experienta dobandita de P.C.R.

in februarie 1968, Nicolae Ceausescu a efectuat o vizita in Cehoslovacia, prilej cu care si-a exprimat convingerea ca „sub conducerea Partidului Comunist din Cehoslovacia, a Comitetului sau Central, in frunte cu tovarasul Aleksander Dubcek, se vor asigura progresul tuturor domeniilor vietii economice, inflorirea stiintei, culturii si artei, intarirea continua a oranduirii noi, dezvoltarea democratiei socialiste, ridicarea continua a bunastarii intregului popor cehoslovac”.

Presa din Romania publica articole elogioase la adresa politicii P.C. Cehoslovac, in total dezacord cu cea din tarile socialiste europene, mai ales din Uniunea Sovietica. in timp ce liderii din cinci state membre ale Tratatului de la Varsovia se intalneau pentru a pune la punct o interventie militara in Cehoslovacia, pentru ca aceasta sa nu ia calea capitalismului, liderii P.C.R. isi exprimau deplina incredere in succesul politicii promovate de Dubcek. „Poporul nostru, Partidul Comunist Roman, nu impartasesc parerea celor care manifesta ingrijorare fata de ce se intampla in Cehoslovacia si care considera ca trebuie sa se intervina in procesele de perfectionare a societatii socialiste, ce au loc in Cehoslovacia”, declara Nicolae Ceausescu la 19 iulie 1968. A doua zi, 20 iulie 1968, cu prilejul implinirii a 20 de ani de la semnarea Tratatului de prietenie dintre Romania si Cehoslovacia, liderii romani transmiteau celor din Cehoslovacia o telegrama in care se afirma: „Partidul Comunist Roman si poporul nostru ureaza poporului cehoslovac succese in infaptuirea programului elaborat de C.C. al P.C. din Cehoslovacia in vederea dezvoltarii multilaterale a Cehoslovaciei socialiste”.

In Scanteia din 20 iulie 1968 aparea articolul „Deplina incredere in poporul cehoslovac, in Partidul sau Comunist” in care era citat Aleksander Dubcek, care aprecia: „Soarta socialismului se afla in maini bune, caci acelea sunt mainile poporului nostru”. Articole de acest fel au aparut si in zilele urmatoare: „Prietenie si solidaritate frateasca in lupta pentru cauza comuna a socialismului” (21 iulie 1968); „in aceste zile la Praga puternice manifestari de atasament fata de Partidul Comunist din Cehoslovacia si conducerea sa” (22 iulie 1968); „Solidaritate internationalista cu Partidul Comunist, cu poporul cehoslovac”. Ideea de baza a acestor articole era aceea ca prin reformele preconizate, socialismul se va intari bizuindu-se pe sprijinul intregii natiuni.

Presa din Romania a ocolit cu grija aspectele considerate a fi negative (ca de exemplu „Mesajele celor doua mii de cuvinte” lansat de un grup de intelectuali din Cehoslovacia in care se pleda pentru un real pluripartidism politic, pentru desfiintarea cenzurii etc.), atat pentru a nu oferi „sugestii” intelectualilor romani, cat si pentru a nu se „alinia” atacurilor din tarile socialiste „surori”.

„Doctrina Brejnev”

Evenimentele din Cehoslovacia erau amplu criticate in presa din Uniunea Sovietica, Polonia, Ungaria, R.D.Germana si Bulgaria, care punea accentul pe ideea ca in acea tara „socialismul era in pericol”. intr-un glas, Leonid Brejnev, Wladislav Gomulka. János Kádár, Walter Ulbricht, Todor Jivkov isi exprimau ingrijorarea in legatura cu evenimentele din Cehoslovacia si se pronuntau pentru actiuni energice care sa mentina aceasta tara pe calea socialismului. Liderul sovietic sustinea ca atunci cand socialismul era in pericol intr-o tara, celelalte erau datoare sa intervina, inclusiv cu forta armelor. Se contura astfel „doctrina Brejnev”, impartasita de liderii celor cinci tari socialiste, care avea sa stea la baza interventiei militare din 21 august 1968.

S-a cautat si s-au gasit comunisti conservatori in P.C. Cehoslovac, care sa fie folositi pentru a se justifica o interventie militara, la cererea „partii sanatoase” a acelui partid. La 10 august 1968, Bilak discutase deja cu Leonid Brejnev despre o asemenea necesitate. in noaptea de 14/15 august s-a fixat si data invaziei: noaptea de 20 august 1968. Amenintarile la adresa conducerii P.C. Cehoslovac devenisera publice, fapt ce crea o vie ingrijorare a cetatenilor din acea tara. Pe acest fond, atitudinea Romaniei si a Iugoslaviei aveau o semnificatie exceptionala. Starea de spirit a cehoslovacilor era similara celei din anii 1938 – 1939, cand tara lor a fost sfartecata prin acordul de la München din 30 septembrie 1938 si apoi lichidata, in martie 1939.

„Cehoslovacia merge pe calea cea buna”

Vizita lui Nicolae Ceausescu in Cehoslovacia (15 – 17 august 1968) avea un caracter de solidaritate cu conducerea acestei tari, in conditiile in care Uniunea Sovietica si fidelii ei sateliti (Polonia, Ungaria, Bulgaria, R.D.Germana) pregateau interventia militara. Liderul roman s-a bucurat de o primire calduroasa din partea oficialitatilor, dar si a cetatenilor din Praga, care traiau sub presiunea iminentei invazii a trupelor straine.

inca din prima zi a vizitei, cu prilejul tratativelor intre cele doua delegatii4, Nicolae Ceausescu a afirmat ca „poporul roman isi exprima solidaritatea cu eforturile poporului cehoslovac pentru dezvoltarea continua a societatii”. Dupa ce s-a referit la reformele din tara sa, secretarul general al C.C. al P.C.R. a spus: „Romania este considerata ca un stat care a iesit din rand, ceea ce e consecinta neinvitarii noastre la unele sedinte ale partidelor fratesti (Dresda, Moscova, Varsovia). Prin faptul ca Romania nu a fost invitata la aceste consultari, ar fi trebuit sa se exercite presiune, care ar fi obligat acest stat sa se alinieze in rand. Metode asemanatoare au fost folosite si in R.S.C., asa cum arata procedura celor 5 partide”. El a apreciat ca „Cehoslovacia merge pe calea cea buna” si a mentionat: „Cand P.C.R. a simtit ca problemele din R.S.C. se vor a fi rezolvate prin folosirea fortei armate din exterior, s-a adresat URSS si altor tari socialiste cu un apel, in care a subliniat necesitatea neamestecului in treburile interne ale R.S.C.”

Oficial, scopul vizitei a fost semnarea Tratatului de prietenie si asistenta mutuala intre cele doua tari, act prin el insusi semnificativ in acel context international.

Imediat ce s-a intors in tara, Nicolae Ceausescu a informat Comitetul Politic Executiv asupra vizitei intreprinse. Stenograma C.P.Ex. din 17 august 19685 consemneaza ca la sedinta au participat: Nicolae Ceausescu, Gheorghe Apostol, Alexandru Barladeanu, Emil Bodnaras, Chivu Stoica, Paul Niculescu-Mizil, Virgil Trofin, Ilie Verdet, Maxim Berghianu, Florian Danalache, Constantin Dragan, Ianos Fazekas, Leonte Rautu, Vasile Valcu, Stefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Dumitru Coliu, Emil Draganescu, Petre Lupu, Manea Manescu, Dumitru Popa, Gheorghe Stoica. Au fost invitati: Mihai Dalea si Vasile Patilinet.

Nicolae Ceausescu s-a referit mai intai la primirea ce i s-a facut, la informarile reciproce privind activitatea pe care o desfasurau cele doua partide comuniste, la problemele bilaterale vizand colaborarea reciproca si la comunicatul care urma sa fie dat publicitatii. Apoi a facut ample aprecieri asupra politicii noii conduceri de la Praga, pe care le redam in continuare6.

Este de neinteles unde exista contrarevolutie

Ceea ce as mai vrea sa spun, ce n-a reusit nici presa sa redea pentru ca nu poate fi inteles din relatarile presei, este atmosfera in randul populatiei pe care noi am simtit-o, inclusiv la mitingul care a avut loc ieri la intreprinderea AVIA. Atmosfera este foarte buna. Am constatat ca Dubcek se bucura de autoritate, de sprijin, de incredere peste tot si in general populatia, muncitorii sprijina orientarea si cursul pe care merg cehii. Din acest punct de vedere parerea noastra este deosebita. Parerea cred ca este a noastra a tuturor. intr-adevar, este de neinteles unde exista contrarevolutie. Ne-am intalnit cu oameni, ne dadeau mana, erau veseli, vorbeau, o manifestare deosebita pentru Romania. Nicaieri n-am vazut manifestari care sa-ti dea de gandit ca se spunea ca acolo ar fi unele manifestari. Sigur, sunt unele probleme, sunt unele grupuri de tineri anarhisti fata de care ei insisi au luat pozitie. Chiar Dubcek ieri in cuvantarea lui a luat pozitie fata de asemenea manifestari. Ca sunt criticate unele stari de lucruri, unele aspecte negative ale legaturilor si relatiilor dintre tarile socaliste, este adevarat, insa intr-o forma si intr-un fond destul de inofensiv. Deci,in niciun fel nu este vorba de a spune ca sunt asemenea stari de lucruri care sa dea cel putin de gandit, nu sa te duca la concluzia sa apreciezi ca este o situatie contrarevolutionara. Pentru ca noi stim ce inseamna situatie contrarevolutionara, pentru ca am activat si noi in ilegalitate si in conditiile grele de dupa 23 August si stim ce inseamna o asemenea situatie. Sigur, este adevarat, ca manifestarile acestea brutale fata de cehi au creat anumite resentimente si ei ne-au spus ca au muncit foarte mult cu populatia ca sa imbunatateasca atitudinea fata de germani, si ca acum trebuie sa o ia de la capat, sa faca acelasi lucru.

Din acest punct de vedere sigur ca ei recunosc ca s-a creat o atmosfera datorita amestecului, a pozitiei care in loc sa ajute la imbunatatirea situatiei duce la inrautatirea ei. N-am vazut o asemenea situatie nici tovarasii nostri ziaristi pentru ca noi avem acum in Cehoslovacia de aproape trei saptamani 8 ziaristi si nici ei n-au vazut asemenea manifestari. Exista unele lucruri si acestea exista datorita faptului ca n-au vrut sa-si retraga sovieticii trupele din Cehoslovacia. Mai exista aceste manifestari datorita si faptului ca au un numar mare de oameni care desfasoara pe teritoriul Cehoslovaciei o activitate organizata impotriva lor. Si aceste lucruri sunt cunoscute.

Noi n-am fost in toata tara. Am fost numai in Praga. Dar totusi Praga este un centru muncitoresc foarte mare, un centru important. Putem aprecia ca acolo este o atmosfera buna. Exista dorinta si preocuparea nu numai a conducerii, ci a populatiei de a asigura infaptuirea programului partidului. in discutiile cu ei accentul a fost pus pe dezvoltarea unei colaborari bune intre tarile si partidele noastre cu scopul sublinierii necesitatii de a actiona pentru a aplana divergentele dintre tarile socialiste din Europa si in special dintre toate tarile socialiste din lume, de a cauta sa nu se intreprinda lucruri care sa ascuta situatia. Desigur ca aceasta depinde si de celelalte tari socialiste nu numai de noi. Noi am putut constata ca ei isi dau seama si actioneaza si noi am mers tocmai in intampinarea acestui lucru, am cautat sa discutam si sa cautam impreuna caile cele mai bune pentru a actiona. De aceea apreciem ca convorbirile cu ei, intalnirile care le-am avut, destul de lungi, spre deosebire de informarile care erau scurte, au fost foarte, foarte lungi. in afara de acestea, fiecare dintre noi, membri ai delegatiei, am stat de vorba cu unul si cu altul dintre tovarasii cehi”.

Punctul nostru de vedere a fost bine primit

In pozitiile publice, care au fost foarte multe chiar, mai cu seama ieri, am expus pozitia noastra, punctul nostru de vedere care a fost bine primit. Dupa cate stiu, mitingul cat si conferinta de presa, au fost transmise la televiziune. La uzina oamenii ne-au inteles perfect. Nici n-au vrut sa asculte traducerea pana la sfarsit. La conferinta de presa, sigur, ziaristii n-au pus cine stie ce probleme. Au pus cateva lucruri legate de Tratat. Aici am cautat sa mergem pe linia de a nu da motiv sa se spuna ca am folosit Praga pentru divergentele noastre. Acolo am pus accentul pe ceea ce credem ca este necesar sa fie facut, bineinteles, am avut in vedere sa ajutam presa cehoslovaca sa inteleaga ca n-are rost sa umble dupa speculatii, si de aceea, in incheiere le-am spus ca sarcina noastra este sa contribuim la intarirea unitatii. Ei au fost multumiti de felul cum a decurs aceasta conferinta de presa. Am inteles acest lucru, atat din cele citite din ziarul Mlada Fronta, cat si din unele discutii cu tovarasii cehi.

Consideram ca in general felul in care am dus discutiile si am actionat in pozitia publica, am ajutat si pe tovarasii cehi si a fost o contributie la intarirea prieteniei dintre noi, dar in acelasi timp si la gasirea cailor pentru a contribui la lichidarea divergentelor, la intarirea unitatii tarilor socialiste. Aceasta, de altfel, ne-am si propus. in acest scop am facut si vizita si cred ca am actionat bine si am reusit sa mergem pe aceasta cale.

Sigur, ei mai au 3 saptamani pana la Congres. Au o munca mare de desfasurat si au nevoie in acest timp de liniste si se pare ca tovarasii sovietici nu prea sunt dispusi sa-i lase sa-si vada de treaba in liniste. Aseara la receptia noastra am vorbit cu tovarasul ambasador sovietic din Cehoslovacia si i-am spus cateva lucruri. I-am spus ca cel mai bine ar fi sa-i lasam in pace ca sa-si poata pregati congresul. El a spus ca asa este. Si a mai spus ca i-a placut conferinta noastra de presa.

Iata, tovarasi, cam acestea sunt problemele. Nu sunt probleme deosebite, sunt lucruri cu care am vrut sa va informez. Poate ca tovarasii au ceva de intrebat sau ceilalti tovarasi, membri ai delegatiei, au ceva de adaugat.

Tov. I. Fazekas: Tovarase Ceausescu, cum este unitatea in conducerea actuala?
Tov. N. Ceausescu: Unitatea in conducerea actuala noi n-am reusit si nici nu ne-am propus sa ne ocupam de acest lucru. Sigur tovarasii cu care am discutat ne-au lasat impresia ca exista o unitate deplina. Sunt acolo insa unii, cum este si acest Svestka, care are in mana redactia ziarului si cu care este greu de lucrat si sunt sigur ca mai sunt asemenea elemente. insa noi am cautat a se sublinia necesitatea unitatii. Acest lucru l-am facut si in toastul pe care l-am tinut ieri la masa data de Dubcek. Aceasta ne-am propus sa spunem intr-o asemenea forma care sa nu fie considerata amestec. Ei au multumit si apreciat ca am facut bine acest lucru.

Noi acolo am primit o delegatie a Asociatiei nou create romano-cehoslovace. Ieri cand am primit-o au fost foarte emotionati. De asemenea, am mai primit o delegatie a asociatiei celor care au facut parte din rezistenta. Si in afara de aceasta am primit o serie de telegrame si scrisori. Am vazut ca si acasa s-au primit telegrame si scrisori. Asa ca in general toate acestea arata ca intr-adevar si organizatiile acestea obstesti si toate celelalte au totusi o pozitie activa de sprijin pentru ca acestea au venit la noi din proprie initiativa.

In concluzie, cred ca vizita a fost buna, chiar foarte buna, cu rezultate bune in ce priveste dezvoltarea relatiilor dintre tarile noastre, in ce priveste aprecierea situatiei de astazi si a necesitatii de a actiona pentru a ajunge la o imbunatatire a relatiilor dintre tarile socialiste.

Noi va trebui sa continuam sa-i ajutam pe tovarasii cehi. Trebuie sa ne gandim sa gasim forme sa le acordam in continuare sprijin, nu direct, dar in general si de a face si pe altii sa inteleaga ca oamenii doresc in mod sincer sa-si rezolve problemele.”

„Aceasta este esential”

Ei ne-au spus ca au avut mii de oameni, chiar dintre activistii de partid, care au suferit represiuni;unii au fost executati si aceasta stare de lucruri a influentat situatia de acolo si ei se straduiesc si sunt hotarati sa nu mai revina la vechea cale, asa cum li se cere, pentru ca ceea ce li s-a cerut la Varsovia este ca in locul activitatii politice de rezolvare a lucrurilor sa revina la activitatea represiva. Aceasta este esential si se pare ca unora le este teama de ceea ce este la ei acasa si cauta sa ridice la rangul de principiu marxist-leninist, teroarea. Si deci, sprijinirea tovarasilor cehi este o problema a miscarii noastre, este o problema de a contribui la inlaturarea unor stari de lucruri care au adus mari daune atat miscarii noastre, cat si Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, si de a face ca inlaturand acestea sa ducem la restabilirea unitatii miscarii comuniste si muncitoresti.

Este intr-adevar aici vorba de o confruntare intre doua conceptii, tovarasi, intre o conceptie care vrea sa mentina ca principiu de rezolvare a problemelor interne teroarea si represiunea si considera partidul ca un aparat de represiune si conceptia care merge pe calea ca problemele sa fie rezolvate in mod democratic, pe calea convingerii, ca sa atraga poporul la rezolvarea problemelor tarii sale si a fauririi victoriei sale. De aceea noi am considerat ca in fata acestei situatii nu putem sta ca simpli spectatori pentru ca este o problema deosebita si nu am stat nici pana acum, pentru ca ceea ce am facut in ultimii ani este indreptat in directia aceasta. Noi le-am spus ca am inteles sa rezolvam problemele noastre nu intr-o forma spectaculoasa, dar noi am preintampinat izbucnirea unor presiuni de masa.”

Aprecierile lui Ceausescu erau corecte: in august 1968 s-au confruntat „doua conceptii”. Tot „doua conceptii” se confruntasera in 1956, in timpul „revolutiei” din Ungaria. Sovieticii nu acceptau decat propria lor „conceptie”, iar cine nu o accepta, suporta consecintele; la Budapesta, la Praga si, de ce nu, la Bucuresti.

Pentru a evita asemenea consecinte, Ceausescu a renuntat curand la reformele abia demarate. Cand, la mijlocul anilor ’80, Kremlinul, prin Mihail Gorbaciov, avea sa devina promotorul reformelor, Ceausescu s-a opus; de aceasta data, el devenise adeptul unei „singure conceptii”: a socialismului conservator si anchilozat intr-o ideologie de mult perimata.

NOTE
1. Raport final. Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Editor Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile, Bucuresti, Editura Humanitas, 2007, p. 137.
2. Ibidem, p. 17.
3. Paul Niculescu-Mizil, O istorie traita. Memorii, vol. II, Bucuresti, Moscova, Praga, Bologna, Bucuresti, Editura Democratia, 2003, pp. 102 – 103.
4. Mihai Retegan, 1968. Din primavara pana in toamna, Bucuresti, Editura RAO, 1998 (Anexa cuprinzand inregistrarea din timpul tratativelor delegatiilor P.C.C. si R.S.R. din ziua de 15 august 1968), pp. 235 – 250.
5. ANIC, fond C.C. al P.C.R. Cancelarie. Dosar 131/1968. f. 4 – 10.