Florin Constantiniu a fost cel mai complet şi temeinic istoric român din ultima jumǎtate de veac

Cred cǎ nu exagerez cu nimic afirmând cǎ Florin Constantiniu a fost cel mai complet şi temeinic istoric român din ultima jumǎtate de veac, precum şi un Mare Român, într-o vreme când aceastǎ apartenenţǎ naţionalǎ este mai curând hulitǎ decât apreciatǎ. În 1989, Florin Constantiniu avea deja o operǎ, iar primirea sa în Academia Românǎ i-ar fi permis o viaţǎ tihnitǎ, departe de hǎrmǎlaia politicǎ. Dar, ca un adevǎrat Cetăţean, Florin Constantiniu a ieşit în arenǎ, pentru a promova adevǎrul istoric, prin scrierile sale (a dat cea mai temeinicǎ şi originalǎ sintezǎ, intitulatǎ semnificativ „O istorie sincerǎ a poporului român”, care s-a bucurat de un uriaş succes, cunoscând nu mai puţin de patru ediţii), precum şi prin intervenţii publice.

Participarea sa la emisiunea Dosarele istoriei, care se difuza de TVR la o orǎ de maximǎ audienţǎ, i-a asigurat o popularitate excepţionalǎ, milioane de români admirându-i forţa de argumentare, acurateţea limbajului, eleganţa dialogului. Nu ştiu dacǎ de la titlul acestei emisiuni, prietenul sǎu (îmi permit sǎ afirm cǎ şi al meu), Mircea Suciu a scos revista intitulatǎ „Dosarele istoriei“, dar ştiu cu certitudine cǎ a fost spiritus rector al acestei reviste de mare succes. Ani în şir a publicat – la solicitarea prestigiosului istoric literar Valeriu Râpeanu – în ziarul „Curierul naţional” articole incitante pe teme diverse, cele mai multe de istorie contemporanǎ. Comunicǎrile sale la reuniunile ştiinţifice, dar şi cu alte prilejuri, ca de exemplu la lansǎri de carte, reţineau întotdeauna atenţia auditoriului, care ştia cǎ, în orice împrejurare, Florin Constantiniu îşi respectǎ condiţia de istoric, venind cu nouǎţi din istoriografia mondialǎ cea mai recenǎ, oferind interpretǎri interesante şi spectaculoase. Era o plǎcere sǎ-l asculţi şi sǎ-i admiri logica impecabilǎ.

Optimistul istoric din anii 90 a trebuit sǎ constate cǎ România nu merge într-o direcţie bunǎ. În loc sǎ se dezvolte, aşa cum speraserǎ românii în decembrie 1989, ţara a fost împinsǎ pe calea degradǎrii economice, politice şi morale. S-a lucrat metodic şi rapid la distrugerea României: în câţiva ani au fost lichidate marile întreprinderi industriale, sistemele de irigaţie, combinatele avicole etc, sǎrǎcia a devenit endemicǎ, milioane de români au fost nevoiţi sǎ ia calea bejeniei, iar spiritul public a fost pervertit, astfel cǎ foarte mulţi cetǎţeni voteazǎ nu programe politice, ci pe cei care le oferǎ un litru de ulei, un kg de zahǎr etc.

Într-o ţarǎ cu cea cu cea mai scǎzutǎ duratǎ a vieţii din Europa, în 2011 s-au închis zeci de spitale, dupǎ ce cu doi ani în urmǎ s-au desfiinţat peste 10.000 de şcoli, astfel cǎ analfabetismul a redevenit o plagǎ naţionalǎ. Politicienii nu vor ca românii sǎ ştie de istorie, pentru cǎ ar putea face comparaţii, din care ei ar ieşi teribil de şifonaţi, drept care au decis reducerea orelor la acest obiect de învǎţǎmânt şi eliminarea lui de la exemenele de capacitate şi bacalaureat. Totodatǎ, au scos din grila de programe a TVR emisiunea amintitǎ, au adus în stare de faliment revistele şi institutele de istorie, au trecut la dezmembrarea Arhivelor Naţionale etc etc. În schimb, au început sǎ promoveze cu fervoare subcultura, sǎ umple ecranele televizoarelor cu prostituate care-şi etaleazǎ silicoanele, cu dezbateri politice în care participanţii se gratuleazǎ cu tot felul de invective etc. etc. Nu este lipsit de semnificaţie faptul cǎ publicaţiile cu cel mai mare tiraj din România actualǎ sunt ziarele de scandal, cu femei goale pe prima paginǎ.

Toate acestea – şi încǎ multe altele – l-au adus pe Florin Constantiniu în pragul disperǎrii. Nu mai vedea nici o cale de îndreptare, ajunsese la convingerea cǎ poporul român nu mai are nici o perspectivǎ istoricǎ. În articolul publicat în numǎrul din februarie 2012 al revistei Istorie şi civilizaţie, Florin Constantiniu scria: „Am spus în repetate rânduri – şi o voi spune mereu – clasa politicǎ din perioada post decembristǎ este cea mai incompetentǎ, cea mai lacomǎ şi cea mai arogantǎ din întreaga istorie a poporului român. Actuala guvernare a ridicat incompetenţa, lǎcomia şi aroganţa la culmi fǎrǎ precedent”.

Plecând din aceastǎ lume, istoricul a fost scutit sǎ mai asiste la dezmǎţul guvernanţilor, la prǎduirea a ceea ce a mai rǎmas din bogǎţiile solului şi subsolului acestei ţǎri, altǎdatǎ cunoscutǎ şi respectatǎ pe toate meridianele Globului. Nu vreau sǎ fac o legǎturǎ forţatǎ, între criticile adresate actualei puteri de Florin Constantiniu şi faptul cǎ, în cazul sǎu, nu s-au respectat normele legale dupǎ care funcţioneazǎ Academia Românǎ. Am rǎmas surprins sǎ constat cǎ Florin Constantiniu a fost înmormântat într-un cimitir aflat la margine de Bucureşti şi nu în parcela academicienilor din cimitirul Bellu, unde-i era locul cuvenit. Explicaţiile date de conducerea Academiei Române cǎ, fiind sǎrbǎtorile de Paşti, nu a fost gǎsit administratorul care se ocupa de aceastǎ operaţiune, mi se par de-a dreptul ridicole. Mai curând sunt tentat sǎ cred cǎ s-a adoptat aceastǎ poziţie de desconsiderare a unui membru marcant al acestei instituţii cu gândul cǎ Guvernul va aprecia gestul şi va acorda cei 25% din indemnizaţia cuvenitǎ academicienilor, tǎiatǎ în urmǎ cu doi ani. Aceastǎ variantǎ a fost evocatǎ de mai mulţi participanţi la ceremonia funebrǎ de la Cimitirul Militar Ghencea 3.

Omul Florin Constantiniu a plecat dintre noi, dar în urmǎ rǎmâne OPERA sa nemuritoare. Iar pentru noi, cei care l-am cunoscut, şi un model de comportare, un adevǎrat ISTORIC CETATEAN.