Constantin Rădulescu-Motru – un soţ îngrijorat

Într-adevăr, la 11 iulie 1943, apăruse în „Monitorul Oficial” noua lege privind dreptul la pensie, în care era şi prevederea la care care se referea Rădulescu-Motru, academician, profesor universitar, filosof, retras acum la conacul său din Butoieşti, judeţul Mehedinţi.

În 1943, Rădulescu-Motru avea 75 ani şi era firesc să se gândească la soarta soţiei sale Elena, care din 1921 îi asigura „liniştea muncii mele de profesor şi publicist”. Îngrijorat de perspectiva ca soţia sa să nu aibă asigurată existenţa după moartea sa, profesorul i-a trimis a doua zi, 21 august, o scrisoare ministrului de Finanţe, Alexandru D. Neagu, care se încheia cu următoarele cuvinte: „Dacă socotiţi, domnule ministru, că activitatea mea publică de până acum merită o solicitudine din partea Domniei Voastre, rog insistent să cumpăniţi, dacă prin o modalitate oarecare poate fi amendat art. 11 al legii, şi prin aceasta să-mi daţi liniştea de care am nevoie în ultimii mei ani, ani care, ca şi până acum, vor fi consacraţi culturii naţionale”.

Filosoful era obsedat de noua lege, afirmând că „Îmi pironeşte gândul şi îmi face cu neputinţă orice ocupaţie intelectuală. Cu mare sforţare mă ţin liniştit, pentru a nu da de bănuit soţiei mele”, căreia nu i-a vorbit de noua lege a pensiilor.

Neprimind răspuns de la ministru, Rădulescu-Motru a decis să-i scrie şi lui Mircea Vulcănescu, subsecretar de Stat la Finanţe. Dar, nici ministrul, nici subsecretarul de stat nu s-au grăbit cu răspunsul. La 23 septembrie profesorul nota: „Sunt amărât de indiferenţa pe care mi-o arată domnii de la Ministerul de Finanţe, care nu-mi răspund un cuvânt la scrisorile mele privitoare la nedreptatea făcută soţiei mele prin legea de pensii, şi sunt amărât şi de perspectiva întunecată pe care prelungirea războiului o deschide înaintea viitorului culturii româneşti”.

Peste aproape o lună, la 17 octombrie 1943, a aflat că s-a operat o modificare a legii, precizându-se că „numai femeile căsătorite după 11 iulie 1943 intră în categoria celor care pierd dreptul la pensie, în cazul când ele au o diferenţă de vârstă mai mare de 25 de ani, faţă de cea a soţului”. Abia după această veste profesorul i-a spus soţiei despre frământările sale. La 18 octombrie nota bucuros: „Mare uşurare mi-a adus în suflet modificarea art. 11 din legea pensiilor”.

Şi-a putut astfel continua, în linişte, activitatea ştiinţifică, beneficiind de acelaşi mediu familial, care avea să-i fie întreruptă după ocupaţia sovietică. Acuzat că a promovat idei reacţionare, chiar fasciste, şi că a fost un susţinător al Germaniei hitleriste, Constantin Rădulescu-Motru a fost exclus din Academie, lucrările sale au fost interzise, averea confiscată. A trăit într-o neagră mizerie până în 1957, când a încetat din viaţă la vârsta de 89 ani.