Cartea de istorie

Anul 2010 a fost rodnic pentru istoricii români, care au publicat câteva sute de cărţi, multe dintre acestea de o certă valoare. Problematica abordată a vizat toate epocile istorice, dar mai ales cea modernă şi cea contemporană. Alături de istoricii de „vârsta a treia” şi de cei deja consacraţi s-au afirmat tineri care abia şi-au susţinut teza de doctorat.

Realizările istoriografice demonstrează că există un efort de scriere a istoriei pe bază de documente, deşi unii continuă să clameze că nu s-a realizat mai nimic în acest domeniu şi nici şanse reale nu ar exista. După ce au eşuat în tentativa lor de a bloca apariţia Tratatului de Istoria României, pentru a-şi promova propriile „opere”, au instalat un adevărat „baraj mediatic” asupra celor mai valoroase lucrări de istorie. De aceea, credem că revista „Clipa” face un act benefic pentru cultura românească aducând la cunoştinţa opiniei publice şi comentând cărţile recent publicate de istoricii noştri.

ROMÂNIA LA CONFERINŢA DE PACE DE LA PARIS. 1918-1920. Documente diplomatice, vol. I (1 decembrie 1918 – 28 iunie 1919). Ediţie de Dumitru Preda, Ioan Chiper şi Alexandru Ghişa, Bucureşti, Editura Semne, 2010, 623 p.

În 1991 a avut loc la Ministerul de Externe o întâlnire cu mai mulţi istorici, la care s-a hotărât începerea acţiunii de cercetare a arhivelor şi elaborarea Corpusului de Documente Diplomatice a României. S-au stabilit coordonatorii de volume şi autorii, după care s-a pornit la lucru. Dar, ca urmare a schimbărilor de la conducerea Ministerului, activitatea a fost oprită, pentru ca nu cumva această operă să fie legată de numele fostului ministru. În aceste condiţii, câţiva istorici de la Direcţia Arhive Diplomatice şi de la Institutul de Istorie „N. Iorga” au decis să publice volume tematice, în rândul cărora se înscrie şi lucrarea de faţă.

După studiul introductiv, nota asupra ediţiei şi lista documentelor, toate în limbile română, engleză şi franceză, urmează 528 de documente provenind din Arhiva Ministerului de Externe al României. Primul dintre acestea este Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, iar ultimul telegrama delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris către Ministerul Afacerilor Străine al României privind semnarea Tratatului de Pace între Puterile Aliate şi Asociate şi Germania.

Documentele evidenţiază lupta diplomatică a delegaţiei, condusă de Ion I. C. Brătianu, pentru recunoaşterea actelor de Unire a Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România, evoluţia relaţiilor cu vecinii, mai ales cu Rusia Sovietică şi cu Ungaria bolşevizată, precum şi cu liderii Marilor Puteri, care DECIDEAU SOARTA LUMII DUPĂ PRIMA CONFLAGRAŢIE MONDIALĂ.

Autorii, cunoscuţi pentru acribia şi profesionalismul lor, au introdus 361 note explicative în subsol, o anexă cuprinzând calendarul din lunile DECEMBRIE 1918 – IUNIE 1919, precum şi un indice de nume şi al principalelor materii.

Astfel, istoriografia românească s-a îmbogăţit cu o lucrare valoroasă, apărută cu sprijinul Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni.