CONSTANTIN ARGETOIANU PORTRETUL UNUI TRASEIST POLITIC
Bine ai venit, coane Costică! Astfel se intitula articolul apărut în ziarul Dreptatea din 9 noiembrie 1946, publicat de un ziarist contrariat de gestul bătrânului politician Argetoianu, care luase hotărârea de a reveni în ţara ocupată de trupele sovietice.
Iată ce scria el: „D. Argetoianu se întoarce azi în ţară pentru a-şi verifica abilităţile… Deşi la vârsta patriarhilor, d-ta ai sprinteneli de campion al decatlonului politic. Ţara ţi se pune la dispoziţie cu încredere. Iată sfori: trage-le! Iată culise: manevrează-le! Iată «poporul»: du-l! Dumneata ai fost totdeauna cinstit cu dumneata însuţi. Ai iubit conservatorismul când ai fost conservator. Ai iubit liberalismul când ai fost liberal… Acum când eşti patriot, fii binevenit şi scoate-ne la liman, mântuitorule!“ Abilităţile nu i-au mai servit la nimic.
Deplin încrezător în capacitatea lui politică, nu o dată Argetoianu s-a comportat într-o manieră de-a dreptul jignitoare. În iunie 1921, proiectul de lege agrară urma să fie adoptat, după ce suferise numeroase modificări. Unii deputaţi averescani erau nemulţumiţi, ameninţând că vor vota împotrivă.
{mosimage}Argetoianu urmărea crearea unui mare partid de opoziţie, capabil să pună capăt dominaţiei liberale. Acelaşi obiectiv îl urmărea şi Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional, care la 23 ianuarie 1925 lansase un apel către partidele din opoziţie pentru a colabora în vederea înlăturării guvernului Ion I.C. Brătianu. În februarie 1925, Argetoianu l-a convins pe N. Iorga să accepte fuziunea cu Partidul Naţional. Cum a reuşit?
A doua zi, Argetoianu s-a prezentat la Maniu.
Argetoianu a gândit că ar putea ajunge el într-o zi preşedintele partidului şi s-a înscris în P.N.L., declarând că fusese în multe bordeluri, dar acum dorea „să sfârşească într-o casă cinstită“.
În 1934-1935 Argetoianu a susţinut ideea modificării Constituţiei din 1923, în sensul acordării unor puteri sporite regelui în conducerea statului. Aprecia că democraţia eşuase în România, partidele politice erau simple „coterii“, iar Parlamentul o „maşină de măcinat vânt“; democraţia era o noţiune variabilă, după ţări: la noi, ea însemna discursuri în opoziţie, critică şi făgăduieli, pentru ca, odată ajuns la putere, omul politic să-şi uite făguduielile, să-şi umple repede buzunarele şi să-şi satisfacă partizanii în vederea următoarei lupte în opoziţie.
La 28 septembrie 1939, Argetoianu a ajuns în cea mai înaltă demnitate la care putea râvni un om politic din România. Guvernul s-a dovedit ineficient. La 9 noiembrie, Carol II nota: „Un lucru este sigur, că multă vreme nu [se] va putea continua cu Argetoianu. Prea e îmbătrânit. N-are vlaga de care ritmul actual are nevoie.“
Venirea legionarilor la putere i-a creat o situaţie dificilă: la 27 noiembrie 1940, a fost ridicat de legionari şi dus la Prefectura Poliţiei Capitalei, unde se aflau şi alţi foşti înalţi demnitari ai regimului carlist.
Ioan Scurtu
Facebook
Articole recente
- RELAȚIILE PARTIDELOR ISTORICE CU MAREȘALUL ANTONESCU
- Istorie și actualitate: unitatea națională și „sacrificiul istoric”
- FDGR-ul lui Iohannis, înfrânt în instanță de Cotidianul
- Un sfert de veac, trei constituții, trei regimuri (1923-1948)
- Profesorul Ioan Scurtu, istoric si membru al AOSR: “Erdogan încearcă să refacă Imperiul Otoman”