În  august 2016 s-au organizat mai multe sesiuni ştiinţifice, dezbateri, expoziţii, adunări festive (comemorative) prilejuite a împlinirea a 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, care pentru români a avut o semnificaţie cu totul deosebită (vezi Constantin Kiriţescu, Istoria Războiul pentru Întregirea Neamului, 2 vol., 1922-1924).

adevarul-din-14-08-1916

Pentru guvernanţii de la Bucureşti, pentru Armată, pentru unele muzee, dar mai ales pentru mass-media, data intrării României în Război a fost 27 sau  28 august 1916.

Astfel, în ziua de 27 august 2016 a avut loc festivitatea desfăşurată în Parcul Carol din Bucureşti, la Mormântul Eroului Necunoscut, la care a luat cuvântul Klaus Iohannis. Preşedintele României a declarat: “În 1916, la 28 august, România a decis să se alăture războiului, împotriva Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Turcia şi Bulgaria)”[1]. Acest text – atât de mic – conţine două greşeli: decizia de intrare a României în război nu a fost 28 august, iar declaraţia de război nu a fost făcută Germaniei, Turciei şi Bulgariei, ci numai Austro-Ungariei.

Din surse mass-media aflăm că “Ministerul Apărării Naţionale a organizat o serie de manifestări pentru celebrarea a 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, la 27 august 1916”[2].

 O altă ştire: Muzeul Naţional Cotroceni a organizat o expoziţie “pentru a marca duminică, 28 august 2016, împlinirea a 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, decizie adoptată în cadrul istoricului Consiliu de Coroană care a avut loc la Palatul Cotroceni”[3]. [ Ştirea este inexactă – Consiliul de Coroană a avut loc cu o zi înainte]

 Mulţi români, mai ales tineri, se bazează pe informaţiile oferite de Wikipedia. În articolul Participarea României la Primul Război Mondial, Wikipedia  menţionează: “România a fost pe rând: ţară neutră în perioada 28 iulie 1914 – 27 august 1916, ţară beligerantă de partea Antantei în perioada 27 august 1916 – 27 noiembrie 1917, în stare de armistiţiu în perioada 27 noiembrie 1917 – 7 mai 1918”.  În acest text este un amalgam calendaristic: se foloseşte stilul nou pentru data intrării României în război şi stilul vechi pentru data încheierii armistiţiului (corect este 26 noiembrie/9 decembrie 1917), apoi din nou stilul vechi pentru semnarea păcii separate (corect: 24 aprilie/7 mai 1918).

Asemenea “licenţe” arată limpede că nu sunt cunoscute, nu sunt luate în seamă sau sunt falsificate documentele istorice, din  ignoranţă, suficienţă sau aroganţă. Sau poate, mai curând, dintr-un aşa  zis realpolitik, adică alinierea la “standardele europene”, mai direct spus, la calendarul Uniunii Europene.

 Acest mod de a trata un moment esenţial din istoria României este un efect al diminuării, până aproape de eliminare, a obiectului Istorie din învăţământ, precum şi al ignoranţei unei mari părţi a celor care scriu, vorbesc şi fac declaraţii, fără a avea cunoştinţele minime necesare în domeniul respectiv.

Regretabil este faptul că şi Ministerul Apărării Naţionale, în cadrul căruia funcţionează Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, cu reputaţi specialişti, s-a lăsat antrenat în activităţi prin care se crează confuzie în opinia publică privind data intrării României în Primul Război Mondial.

Istoricii au datoria să promoveze adevărul, aşa cum rezultă el din cercetarea documentelor, să nu se lase influenţaţi de informatiile de pe internet, sau de atitudinea liderilor politici. Din contra, ei trebuie facă corecturile de rigoare, să-i ajute pe politicieni, determinându-i să cunoască şi să respecte istoria naţională.

                                               x

Documentele arată că decizia ca România să intre în război a fost validată de Consiliul de Coroană, desfăşurat în Palatul Cotroceni în ziua de 14 august 1916.

Cităm, spre exemplificare, însemnările zilnice a doi dintre participanţii la acest Consiliu:

 Alexandru Marghiloman: “14 august 1916Consiliul de Coroană. Războiul. Mă duc la Cotroceni cu Maiorescu […] La ora 10 se întrunesc în sufrageriea cea mare de la Cortoceni….” (urmează relatarea privind desfăşurarea acestui Consiliu)[4].

Victor Antonescu: ”Consiliul de Coroană care a hotărât intrarea în război a României alături de Antanta a avut loc la Cotroceni, la 14 august 1916, la orele 10 dimineaţa”[5].

Menţionăm şi cele scrise de Constantin Argetoianu : “Intrarea României în război fusese hotărâtă pentru ziua de 14 august 1916. În dimineaţa acelei zile a fost întrunit la Palatul Cotroceni Consiliul de Coroană ce trebuia să decidă formal declararea războiului”[6].  În opinia lui Argetoianu, “Consiliul de Coroană a fost numai formalitatea constituţională care a consfinţit hotărârea intrării noastre în război. Condiţiile şi data intrării în acţiune fuseseră fixate prin Convenţia ultrasecretă încheiată în ziua de 4 august [1916, de România cu Antanta]”[7]

Presa din România, care la vremea respectivă urma exemplul presei din Franţa punând pe prima pagina data a zilei următoare, a publicat informaţii despre acest Consiliu[8]. De exemplu, în ziarul “Adevărul“ din 15 august 1915 era tipărit pe prima pagină  articolul Ceasul hotărâtor al României. Consiliul de Coroană de astăzi, în care se menţiona: “Astăzi dimineaţa, la orele 10 jum[ătate] se va lua deciziunea definitivă în ce priveşte soarta marei noastre cauze naţionale. Un Consiliu de Coroană a fost convocat pentru astăzi la ora indicată”.

Aşadar, Consiliul de Coroană s-a desfăşurat în dimineaţa zilei de 14 august 1916. În urma discuţiilor, 18 dintre participanţii s-au pronunţat pentru intrarea României în război, iar doi –  P.P. Carp şi Titu Maiorescu – au fost contra.

În seara aceleiaşi zile, ministrul României la Viena a comunicat ministrului de externe al Austro-Ungariei că România a decis să-i declare război.

Imediat după Consiliul de Coroană, au apărut ediţii speciale ale ziarelor. Proclamaţia de război, tipărită ca un afiş, a fost lipită pe zidurile  instituţiilor publice. Clopotele au încept să bată. Lumea a ieşit în stradă.

Nichifor Crainic avea să scrie: “Războiul s-a declarat în noaptea de 15 august 1916. Ah, toată viaţa mi-am adus aminte de această noapte fericită, când Dacia strămoşilor avea să renască din cenuşa milenară. Cinasem cu scriitorul Mihail Pricopie la un birt modest pe Schitu Măgureanu şi când am ajuns la încrucişarea străzii Popa Tatu cu Ştirbei Vodă deodată clopotele oraşului au început să sune. Şi sunau şi sunau şi văzduhul tremura până la stelele acelei nopţi a Sfintei Fecioare Maria. Ieşite ca din pământ, ediţiile speciale [ale ziarelor] şi proclamaţia de război vesteau că armata română a trecut Carpaţii […] Oraşul a început să vuiască frenetic şi dinspre Calea Victoriei se ridicau uragane de aclamaţii. Am alergat să delirăm cu mulţimea înebunită de fericire”[9].

Încercarea politicienilor din 2016 – din păcate susţinuţi de unele instituţii publice şi de mass-media, care au profitat de tăcerea  istoricilor – de a schimba data intrării României în război pentru a se alinia la actualul calendar dovedeşte nu numai necunoaştere, dar şi lipsă de respect pentru luptele şi jertfele înaintaşilor.

 În memoria colectivă, intrarea României în Războiul pentru Unitatea Naţională este indisolubil legată de Sfânta Fecioară Maria, care în calendarul ortodox figurează întotdeauna în ziua de 15 august (Adormirea Maicii Domnului).

Este absolut necesar să se cunoască realitatea, inclusiv în ceea ce priveşte cronologia datelor istorice.  Ca urmare, vom face precizările de rigoare.

În spaţiul ortodox, inclusiv în Principatele Române şi apoi în România s-a folosit calendarul vechi (iulian) – introdus de Iulius Cesar în anul 46 îHr. – până după Primul Război Mondial. Ca urmare, toate datele istorice sunt înregistrate pe acest stil.

Stilul nou (gregorian) – decretat de papa Grigore al XIII-lea în anul 1582 –  a adăugat la datele stilului vechi (iulian) câte 12 zile în secolul al XIX-lea şi 13 zile în secolul al XX-lea.

Calendarul nou (gregorian) a fost introdus în România în 1919, când ziua de 1 aprilie a devenit 13 aprilie 1919.

Folosirea stilului nou înainte de 1 aprilie 1919 crează confuzii. Urmând exemplul intrării României în Primul Război Mondial nu la 15 august 1916, ci la 28 august 1916, cum s-a procedat recent, ar trebui să schimbăm întreaga cronologie a istoriei naţionale de până la 1 aprilie 1919.

Ar însemna să nu mai sărbătorin Unirea Principatelor la 24 ianuarie 1859, ci la 6 februarie 1859; să nu marcăm ziua independenţei de stat a României la 9 mai 1877, ci la 20 mai 1877; să afirmăm că unirea Basarabiei cu România nu s-a realizat la 27 martie 1918, ci la 9 aprilie 1918. Situaţia s-ar complica, atingând graniţele absurdului, dacă am proceda la  schimbarea zilelor de naştere şi de deces în cazul unor personalităţi, precum  Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, N. Bălcescu, Ion C. Brătianu, Spiru Haret etc etc.

 Ca urmare, din respect pentru adevărul istoric, inclusiv pentru datele care jalonează evoluţia poporului român de-a lungul secolelor, este necesar să-i respectăm pe înaintaşii noştri, care şi-au legat numele de o anumită dată calendaristică.

Tot din respect pentru adevărul istoric se impune ca în cazul documentelor istorice semnate de statele care foloseau stilul vechi şi de statele care foloseau stilul nou, să fie trecute ambele stiluri. De exemplu, Convenţiile politică şi Convenţia militară pe baza cărora România a intrat în Primul Război Mondial, trebuie să poarte data  4/17 august 1916, folosind atât stilul vechi, utilizat în România şi Rusia, cât şi stilul nou, folosit de Franţa, Marea Britanie şi  Italia.

Dar nu este corect să se acrediteze ideea că România ar fi intrat în război la 28 august 1916, ci să se respecte data calendaristică reală,  care a intrat şi în conştiinţa publică  – 15 august 1916. Atunci, de Sfânta Maria,  a început Războiul pentru Întregirea Neamului.

[1] Vezi transmisiunile Radio şi Tv din 27 august 2016 şi presa din 28 august 2016

[2] Ibidem

[3] Evz.ro din 25 august 2016

[4] Alexandru Marghiloman, Note politice, vol II. Ediţie Stelian Neagoe, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1994, p.11

[5] Ion Mamina, Consilii de Coroană, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1997, p. 69

[6] Constantin Argetoianu, Memorii. Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea de ieri, vol. III-V, Ediţie Stelian Neagoe, Bucureşti, Editura Machiavelli, 23008, p. 7

[7] Ibidem, p. 10

[8] Vezi dezbaterea pe această temă în  “Adevărul” din 15 august 2016, care a publicat numărul din acest ziar apărut la 15 august 1916.  Fostul mei student, Adrian Niculescu, mi-a oferit o copie a a celui număr, pe care sunt semnate mai multe rude ale sale, drept care îi mulţumesc şi pe această cale. În comentariul său, Adrian Niculescu scrie: “Adevărata zi în care trebuie să fie comemorată intrarea României în Primul Război  Mondial; este 15 august”.

[9] Nichifor Crainic, Zile albe. Zile negre. Memorii, Ediţie Nedec Lemnaru, Bucureşti, Casa Editorială Gândirea, 1991, pp. 116-117

Share
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Set your Twitter account name in your settings to use the TwitterBar Section.