Ultimul schimb de scrisori între Ceauşescu şi Gorbaciov

A intrat in istorie intalnirea de la Malta (2-3 decembrie 1989) dintre presedintele american George Bush si cel sovietic, Mihail Gorbaciov. Aceasta a fost pregatita din timp, in cele mai mici amanunte. La 21 septembrie 1989, cu prilejul vizitei ministrului de Externe sovietic Eduard Sevardnadze la Washington si a discutiei acestuia cu Bush, s-a cazut de acord asupra unei intalniri la nivel inalt la care sa se discute despre „schimbarile rapide” care aveau loc in blocul rasaritean si a evolutiei democratice in lume in general. Presedintele american a apreciat ca nu era neaparat necesar ca in urma discutiilor sa fie „semnate documente”, dar isi exprima convingerea ca intalnirea se va incheia „cu rezultate”1

Pregatirea Maltei si reformarea comunismului
Ambasadorul Romaniei la Washington informa Ministerul de Externe de la Bucuresti ca Gorbaciov a raspuns pozitiv la o scrisoare a lui Bush privind „inspectiile de verificare asupra armelor strategice” si ca a facut „noi propuneri” pentru a se ajunge la „oprirea reciproca a productiei de materiale fisionabile pentru focoasele nucleare” . in realitate, dominante erau problemele politice, chiar daca cele militare ocupau un loc important in relatiile americano-sovietice.
Dupa intense pregatiri, s-a convenit ca intalnirea Bush – Gorbaciov sa aiba loc langa insula Malta, in Marea Mediterana, la bordul unor nave militare (una sovietica, alta americana, alternativ). Convorbirile nu vor avea un caracter oficial. intalnirea oficiala urma sa aiba loc in prima jumatate a anului 1990.
Ministrul Sevardnadze declara la 31 octombrie ca la Malta va avea loc un dialog deschis, sincer si liber, ca nu se vor incheia acorduri asupra unor probleme concrete, iar presa nu va avea acces la discutii

A doua zi, 1 noiembrie, George Bush, afirma ca niciuna din parti „nu avea in vedere ca la aceasta intalnire sa se adopte hotarari importante sau sa se incheie intelegeri”, dar ca va reitera interesul SUA pentru succesul „restructurarii” initiata de Gorbaciov si evolutia evenimentelor din Europa Rasariteana
in preajma intalnirii, la 22 noiembrie, presedintele american preciza ca va cere lui Gorbaciov „sa construim impreuna o lume noua”, deoarece in Europa „a venit libertatea” si dorea ca Uniunea Sovietica sa adopte o atitudine „care sa depaseasca limitele retinerii”, precizand ca „pacea pe care o construim impreuna trebuie sa fie diferita de cea de pana acum”. Presedintele Bush dadea asigurari ca „SUA nu vor cauta sa obtina vreun avantaj de pe urma problemelor si dificultatilor intampinate de Uniunea Sovietica si de statele din Europa Rasariteana” si ca dorea ca procesul de reforme din aceste tari „sa reuseasca pe deplin”.

Regimul Ceausescu – refuz si inchistare
Perspectiva intalnirii Bush – Gorbaciov, precum si evolutiile din statele socialiste europene erau privite cu multa ingrijorare de oficialitatile romane, care se vedeau complet depasite de situatie. La 21 august 1989 in Polonia a fost numit in functia de prim-ministru Tadeusz Mazowieschi, provenit din sindicatul anticomunist Solidaritatea; la 9 noiembrie a fost daramat zidul Berlinului, care semnifica impartirea Europei in doua grupari politico-militare ostile, a doua zi, 10 noiembrie Todor Jivkov a fost inlaturat de la conducerea Bulgariei; in Cehoslovacia se desfasurau mari manifestatii de strada impotriva lui Gustav Husák; la 27 noiembrie cancelarul Helmuth Kohl a prezentat proiectul planului de unificare a Germaniei
in acest context, a avut loc un schimb de scrisori intre Mihail Gorbaciov si Nicolae Ceausescu, in perspectiva intalnirii de la Malta. Aceste documente se pastreaza in fondul C.C. al P.C.R. – Cancelarie, de la Arhivele Nationale Istorice Centrale. Probabil ca scrisori cu un continut similar au fost adresate de Gorbaciov si celorlalti lideri din statele membre ale Tratatului de la Varsovia.

Gorbaciov – ultimul avertisment
Scrisoarea lui Gorbaciov adresata lui Nicolae Ceausescu a fost prezentata la 23 noiembrie lui Constantin Olteanu, secretar cu probleme internationale al C.C. al P.C.R. de E.M. Tiajelnikov. in document mai erau prezentate considerentele in problemele europene pe care Gorbaciov intentiona sa le abordeze in discutiile cu Bush.
Continutul scrisorii este urmatorul:
Draga tovarase Nicolae Ceausescu,
In aceste zile se incheie pregatirile pentru intalnirea cu presedintele SUA, G. Bush. Desi in vederea acestei intalniri nu exista o ordine de zi convenita in prealabil, una din temele centrale va privi credem, procesele ce au loc in Europa rasariteana, aspecte internationale ale acestora, influenta asupra situatiei din Europa si din lume. in orice caz, sint semnale din partea americanilor in aceasta privinta.
in dezbaterea acestora probleme intentionam sa pornim de la pozitiile noastre principiale, examinate in cadrul Consfatuirii de la Bucuresti a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varsovia, al recentei intalniri a ministrilor afacerilor externe ai statelor noastre, care s-a desfasurat la Varsovia.

Poate fi vorba, in primul rand, despre urmatoarele:
1. Temelia temeliilor relatiilor Uniunii Sovietice cu celelalte state, inclusiv, se intelege, cu aliatii nostri, o constituie recunoasterea dreptului suveran al fiecarui popor de a-si alege calea propriei sale dezvoltari. O asemenea recunoastere trebuie sa fie reciproca, intrucit fara aceasta nu este posibila o dezvoltare internationala constructiva.
2. Interdependenta crescinda a statelor, deosebit de vizibila pe continentul european necesita sa se puna capat ramasitelor „razboiului rece”, politicii si psihologiei nascute, sau generate de confruntarea dintre blocuri. Ce transformari sunt necesare in legatura cu aceasta, in ce directie si in ce ritmuri vor avea loc transformarile, se poate hotari numai in contextul si ca urmare a unui dialog general european constructiv, si in aceasta privinta noi nu trebuie sa pornim de la zero. Exista un fundament bun – Actul de la Helsinki, se desfasoara cu succes procesul general european, in cadrul caruia SUA si Canada participa pe baze de egalitate.
Uniunea Sovietica si aliatii sai sint gata – si au confirmat aceasta prin actiunile practice – sa reduca pana la minimul rezonabil fortele armate si armamentele, sa treaca de la confruntare la colaborare, practic in toate domeniile.
Noi sintem gata – si in aceasta privinta exista dovezi serioase – sa respectam drepturile omului, sa lucram mina in mina cu fiecare dintre cei care tind spre dezvoltarea traditiilor umaniste europene, spre imbogatirea culturii europene, a gindirii tehnologice, spre cautarea unor cai sigure din punct de vedere ecologic de dezvoltare a civilizatiei.
1.Cele mai curajoase schimbari de pe continentul nostru pot fi insa incununate de succes si pot fi reciproc avantajoase, numai in conditiile mentinerii si intaririi bazelor stabilitatii europene. Acestea nu trebuie sa afecteze realitatile teritorial politice statornicite, sa renasca pretentii teritoriale vechi, sau sa dea nastere altora noi, sa afecteze granitele existente ale statelor europene. Tocmai aici se ascund cauzele primului si celui de-al doilea razboi mondial. Pacea in Europa va ramine trainica atita timp cit va fi inchisa aceasta „cutie a Pandorei”.
2.Pasii cunoscuti intreprinsi in ultima vreme de R.D. Germana au dat nastere multor zvonuri privind „problema germana”, perspectivele unirii Germaniei. Noi nu intentionam sa intram intr-o dezbatere detaliata a acestei probleme, dar consideram in mod ferm ca existenta si dezvoltarea RDG in toti acesti ani a fost si ramine garantia cea mai importanta a echilibrului european, a pacii si stabilitatii internationale. RDG, stat suveran membru al Tratatului de la Varsovia a fost si ramane aliatul nostru strategic din Europa. Din cite intelegem noi, politicienii cu simt de raspundere din Occident inteleg bine aceasta realitate. Nu pot fi insa subapreciate pericolele provocate de pasiunile si starile de spirit revansiste, care se invioreaza. incingerea acestora este capabila sa submineze increderea ce se formeaza si chiar sa dea inapoi toate realizarile de importanta istorica in dezvoltarea raporturilor dintre Est si Vest.
O trasatura esentiala a noii gindiri politice o constituie deideologizarea raporturilor interstatale. Aceasta contribuie la avansarea dinamica pe calea conlucrarii constructive practice, a intaririi increderii.
in acest scop, la 4 decembrie 1989, s-ar putea organiza o intilnire corespunzatoare la Moscova. Conducatorii statelor aliate ar putea sa soseasca la Moscova la 4 decembrie, in prima jumatate a zilei, in asa fel incit lucrarile sa inceapa la orele 15.30.
Se are in vedere ca din partea sovietica la intalnire sa participe tovarasii M.S. Gorbaciov, N.I. Riskov, E.A. Sevardnadze. A.N. Takovlev.
Va rugam sa ne comunicati componenta participantilor la intalnire din partea dumneavostra8.
Tovarasul secretar C. Olteanu i-a precizat ambasadorului ca raspunsul partii romane in legatura cu mesajul transmis urmeaza sa fie comunicat ulterior, dupa ce va fi examinat de conducerea partidului.

Ceausescu – nu vrea sa inteleaga
Peste patru zile, la 27 noiembrie, Constantin Olteanu l-a primit pe Tiajelnikov, caruia i-a inminat raspunsul lui Nicolae Ceausescu la mesajul ce i-a fost adresat de Mihail Gorbaciov. Acesta l-a asigurat pe Olteanu ca il va transmite neintarziat tovarasului M.S. Gorbaciov.9
Continutul scrisorii lui Ceausescu este urmatorul:
„Stimate tovarase Mihail Gorbaciov,
Am primit mesajul Dumneavoastra in legatura cu intilnirea pe care urmeaza sa o aveti, la inceputul lunii decembrie, cu presedintele SUA, G. Bush.
Dupa cum rezulta din mesaj, la intilnire, una din temele centrale ale discutiei va privi procesele care au loc in Europa rasariteana si aspectele internationale ale acestora.
1. Consideram ca la intilnirea dintre conducatorii URSS si SUA nu se poate discuta, sub nici o forma, situatia din tarile socialiste. Despre probleme care au aparut in unele tari socialiste se poate discuta numai in cadrul unei intilniri intre conducerile tarilor socialiste. De altfel, Partidul Comunist Roman a insistat de mai multe ori sa se organizeze o asemenea intilnire a tarilor socialiste, insa pina in prezent ea nu a avut loc. Daca in cadrul intilnirilor bilaterale sovieto-americane va avea loc o asemenea discutie, aceasta va fi considerata de toate popoarele ca un amestec in treburile interne ale tarilor socialiste.
2. tinind seama de problemele grave ale vietii internationale ca urmare a continuarii cursei inarmarilor, in conformitate cu cele discutate la Consfatuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varsovia care a avut loc la Bucuresti, apreciem ca in cadrul intilnirii sovieto-americane la nivel inalt vor trebui sa se puna cu toata taria problemele securitatii europene, ale dezarmarii si, in primul rind, ale dezarmarii nucleare. Trebuie sa se exprime clar necesitatea renuntarii definitive la orice programe si actiuni de perfectionare si modernizare a armelor nucleare, incetarii tuturor experientelor nucleare, abandonarii pentru totdeauna a politicii e asa-zisa descurajare nucleara, indiferent sub orice forma s-ar manifesta. in ce priveste reducerea armamentelor conventionale, a efectivelor si cheltuielilor militare din Europa, ele trebuie solutionate in cadrul negocierilor de la Viena.
3. Referitor la formularea din mesajul Dumneavoastra privind „noul rol al NATO” si Tratatul de la Varsovia, noi consideram ca problema care se pune nu este aceea de a se stabili o colaborare intre cele doua grupuri militare care ar insemna o permanentizare a lor, ci aplicarea celor stabilite in comun de tarile socialiste europene privind desfiintarea concomitenta – intr-un timp cit mai scurt – a celor doua blocuri militare.
4. Desigur, dezvoltarea relatiilor dintre URSS si SUA, constituie o problema a celor doua tari, in ce priveste, insa, relatiile si prolemele internationale care se refera la Tratatul de la Varsovia si tarile socialiste, ele trebuie solutionate in conformitate cu hotaririle adoptate in cadrul sedintei Comitetului Politic Consultativ de la Bucuresti si la intilnirea dintre ministri afacerilor externe, de la Varsovia, in documentele carora tarile socialiste au „reafirmat nazuinta comuna de a actiona in interesul socialismului, perfectionarii colaborarii dintre statele aliate, asigurarii securitatii lor trainice”, a dezvoltarii raporturilor dintre ele pe baza egalitatii, independentei si a dreptului fiecaruia de a-si elabora linia politica proprie, strategia si tactica, fara amestec din afara”.
5. Avind in vedere politica anticomunista de destabilizare a situatiei din tarile socialiste, in care Statele Unite au un rol activ, consideram ca trebuie sa se ceara cu toata fermitatea ca SUA sa inceteze si sa renunte definitiv la orice politica de amestec in treburile interne ale altor state.
6. in ce priveste problema germana – la care va referiti in mesaj – si noi consideram ca este necesar sa se asigure dezvoltarea socialista a R.D. Germane, ca existenta celor doua state germane constituie o realitate a Europei de azi si de maine, care trebuie mentinuta si respectata, in interesul stabilitatii si pacii pe continent.
7. Consideram ca ar fi gresit si de neinteles sa se puna problema dezideologizarii relatiilor interstatale. Partidul nostru apreciaza ca, atita timp cit exista imperialism, exista lupta de clasa si nu se poate renunta la conceptiile ideologice in viata internationala. De altfel, imperialistii nici nu ascund acest lucru. Ei declara deschis ca vor sa consolideze si sa intareasca forta capitalismului, a imperialismului. in abordarea problemelor internationale trebuie sa se porneasca de la respectarea si aplicarea principiilor coexistentei pasnice intre state cu orinduiri social-politice diferite. Trebuie avut in vedere ca primul si cel de-al doilea razboi mondial au fost razboaie imperialiste, avind ca scop reimpartirea lumii in sfere de influenta. Acest pericol va exista atita timp cit va exista imperialismul.
8. in ce priveste propunerea privind intilnirea din 4 decembrie pentru a informa despre rezultatele convorbirilor sovieto-americane, noi consideram ca nu este necesara o intalnire la nivel inalt in acest scop. Aceasta informare se poate face pe cale diplomatica sau, cel mult, in cadrul unei intilniri la nivelul ministrilor afacerilor externe.
O delegatie a Partidului Comunist Roman, la nivel inalt, ar putea veni la Moscova in scopul unei intilniri cu o delegatie la nivel inalt a PCUS, in ziua de 5 decembrie, pentru a discuta probleme bilaterale si o serie de alte probleme ale vietii politice internationale.
Cu acest prilej, delegatia noastra ar putea lua parte si la intilnirea din 4 decembrie, daca aceasta va avea loc.
Daca  nu va fi posibila organizarea unei intilniri bilaterale la nivel inalt, vom trimite la intilnirea pentru informare, un reprezentant al partidului nostru. Avem in vedere sa participe, eventual, ministrul afacerilor externe.

Lupta de clasa a murit!
Din analiza celor doua documente rezulta ca era un singur punct de convergenta intre Gorbaciov si Ceausescu: mentinerea granitelor existente in Europa si neacceptarea unificarii Germaniei. Gorbaciov afirma ca „existenta si dezvoltarea RDG” constituia „garantia cea mai importanta a echilibrului european, a pacii si stabilitatii internationale”. Ceausescu aprecia ca „era necesar sa se asigure dezvoltarea socialista a R.D. Germane, existenta celor doua state germane fiind „o realitate a Europei de azi si de miine”.
Dar exact acest singur punct de convergenta avea sa fie spulberat in mai putin de un an: la 3 octombrie 1990, se realiza oficial unificarea celor doua state, sub numele Republica Federala Germana.
În toate celelalte probleme Gorbaciov si Ceausescu se aflau pe pozitii diferite.
1. Gorbaciov a cautat sa acrediteze ideea ca „nu exista o ordine de zi convenita”, dar credea ca una din temele centrale va privi „procesele ce au loc in Europa rasariteana”. El dadea asigurari ca intentiona sa porneasca de la „pozitiile noastre principiale” si anume „recunoasterea dreptului suveran al fiecarui popor de a-si alege calea propriei sale dezvoltari”.
Nicolae Ceausescu afirma, categoric, ca la acea intalnire nu se putea discuta, „sub nicio forma, situatia din tarile socialiste” despre problemele ivite in unele state socialiste se putea discuta „numai in cadrul unei intalniri intre conducerile tarilor socialiste”. Daca la intilnirea sovieto-americana va ea loc o asemenea discutie „aceasta va fi considerata ca un amestec in treburile interne ale tarilor socialiste”, fapt cu totul inacceptabil.
in opinia lui Ceausescu principalele probleme, care trebuiau puse „cu toata taria” erau cele ale securitatii europene, dezarmarii, in primul rand a dezarmarii nucleare.
2. Gorbaciov era pentru eliminarea ramasitelor „razboiului rece” a confruntarii intre blocurile politico – militare si cerea „sa se treaca de la confruntare la colaborare” in toate domeniile. O colaborare intre Tratatul de la Varsovia si NATO putea contribui la „intarirea securitatii in Europa” si „apropierea momentului dizolvarii ambelor aliante”.
Secretarul general al PCR afirma ca o asemenea colaborare insemna permanentizarea existentei celor doua blocuri cu care el nu era de acord si cerea desfiintarea concomitenta si intr-un termen cat mai scurt a acestora.
3. Gorbaciov se pronunta pentru „dezideologizarea raporturilor interstatale” si dezvoltarea relatiilor si a increderi intre state, pe baze pragmatice.
Nicolae Ceausescu a ramas ferm pe vechea pozitie a luptei de clasa, a confruntarii intre capitalism si socialism. El aprecia ca „ar fi gresit si de neinteles sa se puna problema dezideologizarii relatiilor interstatale”, deoarece, in opinia sa, „atita timp cit exista imperialism, exista lupta de clasa”. Pentru liderul roman la baza relatiilor intre cele doua sisteme social-politice trebuia sa stea principiile „coexistentei pasnice”.
4. Secretarul general al CC al PCUS afirma ca sovieticii erau gata sa respecte „drepturile omului” si sa lucreze „mana in mana” cu cei care doreau dezvoltarea cooperarii europene.
Nicolae Ceausescu tinea sa sublinieze faptul ca SUA promova o politica „anticomunista de destabilizare a situatiei din tarile socialiste”. in consecinta, trebuia sa se ceara „cu toata fermitatea ca SUA sa inceteze si sa renunte definitiv la orice politica de amestec in treburile interne ale altor state”. Ceausescu avea in vedere mai ales campania extrem de vehementa care se ducea in Occident impotriva Romaniei, unde nu se respectau drepturile omului.
5. Secretarul general al CC al PCUS sustinea ca „restructurarea din Uniunea Sovietica, reformele dintr-o serie de tari socialiste” reprezentau un „proces de reinnoire a societatii socialiste”.
Secretarul general al PCR avea o cu totul alta viziune, pe care nu a expus-o in aceasta scrisoare, mentionand doar ca PCR a propus in repetate randuri organizarea unei „intalniri intre conducerile tarilor socialiste” la care sa se discute „problemele care au aparut” in aceste tari. El era convins ca reformele respective nu numai ca nu duceau la intarirea socialismului, ci din contra, ii subrezeau bazele si deschideau calea revenirii la capitalism.

6. Gorbaciov isi exprima disponibilitatea ca, imediat dupa intalnire, sa informeze despre rezultatele acesteia pe conducatorii statelor aliate, drept care propunea ca la 4 decembrie sa se organizeze o intalnire la Moscova, incepand cu ora 15.30 si avea sa se comunice componenta delegatiei romane. in scrisoare se prezenta componenta delegatiei sovietice: secretarul general al partidului, primul-ministru, ministru de externe, sugerand astfel care ar trebui sa fie nivelul de reprezentare a Romaniei (ca si a celorlalte state membre ale Tratatului de la Varsovia).
Ceausescu a apreciat ca „nu este necesara” o asemenea intalnire, dar ca o delegatie la nivel inalt a PCR ar putea veni la Moscova in ziua de 5 decembrie, „pentru a discuta probleme bilaterale si o serie de alte probleme ale vietii politice internationale”. Delegatia ar putea lua parte la intalnirea din 4 decembrie, pentru informare. Daca intalnirea bilaterala nu ar fi posibila, Nicolae Ceausescu avea in vedere ca la sedinta de informare propusa de Gorbaciov sa participe, eventual, ministrul afacerilor externe”.
Acesta a fost ultimul schimb de scrisori intre Mihail Gorbaciov si Nicolae Ceausescu. Dincolo de o anumita diferenta de ton, este ca ambii lideri se gaseau intr-o situatie delicata. Gorbaciov era nevoit sa accepte, chiar daca nu o spunea public, ca reformele nu au ameliorat cu nimic situatia cetatenilor din Uniunea Sovietica, a caror nivel de trai s-a deteriorat considerabil. Rolul sau de lider mondial era mai curand unul de fatada, pentru ca, in realitate, occidentalii stiau prea bine ca Uniunea Sovietica se afla intr-o profunda criza economica si morala, iar dezagregarea „colosului sovietic” se apropia cu pasi repezi. N. Ceausescu, reales in functia de secretar general al PCR la Congresul al XIV-a, desfasurat cu putin timp in urma, ca „cel mai iubit fiu al poporului roman”, se considera in continuare, promotorul unor relatii principiale pe plan international, avea initiative, punea conditii, dar in fapt devenise extrem de vulnerabil. Valul schimbarilor se apropia de granitele Romaniei, iar starea de nemultumire din tara atingea cote explozive. Peste mai putin de trei saptamani el avea sa fie nevoit sa abandoneze puterea, iar la 25 decembrie cadea ciuruit de gloante intr-o cazarma in Targoviste.

 

NOTE

1 1989. Principiul dominoului. Prabusirea regimurilor comuniste europene. Editie de Dumitru Preda si Mihai Retegan, Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romane, 2000, p. 203. .
2 Ibidem, p. 204.
3 Ibidem, p. 264. .
4 Ibidem, p. 268. .
5 Ibidem, p. 322 – 323. .
6 Vezi pe larg Ioan Scurtu, Revolutia Romana din Decembrie 1989 in context international, Bucuresti, Editura Enciclopedica si Editura Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989, Bucuresti, 2006 (capitolul II). .
7 Arhivele Nationale Istorice Centrale, fond CC al PCR Cancelarie, dosar 66/1989, f. 31.
8 Ibidem, f. 31 – 33. .
9 Ibidem, f. 29.