Campania propagandistica pentru realegerea lui Nicolae Ceausescu iunie – octombrie 1989

“Hotărârea Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 28 – 29 iunie 1989, cu privire la realegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general al Partidului Comunist Român.

Plenara C.C. al P.C.R., dând expresie celor mai alese sentimente de înaltă stimă şi preţuire, de neţărmurită dragoste şi profundă recunoştiinţă ale comuniştilor, ale tuturor oamenilor muncii, în deplin consens cu voinţa unanimă a întregului partid şi popor, hotărăşte să fie supusă dezbaterii în adunările generale ale tuturor organizaţiilor de bază din intreprinderi, instituţii, unităţi agricole, în toate conferinţele organizaţiilor comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene ale P.C.R., în întregul nostru partid, propunerea ca la al XIV-lea Congres în înalta funcţie de secretar general al partidului să fie reales cel mai iubit şi stimat fiul al naţiunii noastre, strălucit conducător de partid şi ţară, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

Comiteul Central îşi exprimă în unanimitate ferma convingere că realegerea în fruntea partidului a tovarăşului Nicolae Ceauşescu – eminent militant comunist şi patriot înflăcărat, ilustru gânditor revoluţionar, luptător ferm pentru realizarea ţelurilor supreme ale clasei muncitoare, genial făuritor al noului destin al ţării şi al celei mai luminoase epoci din istoria patriei, personalitate politică de excepţie a lumii contemporane, care şi-a consacrat şi îşi consacră de aproape şase decenii cu abnegaţie şi eroism, întreaga viaţă şi activitate binelui şi fericirii naţiunii române, cauzei independenţei şi suveranităţii, socialismului şi păcii, înţelegeri şi colaborării internaţionale – constituie cea mai sigură garanţie a edificării cu succes a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, pe baza aplicării creatoare a principiilor generale ale socialismului ştiinţific la condiţiile concrete din ţara noastră, a viitorului comunist al patriei, a înaintării neabătute a României spre cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie ”.

Adoptând această hotărâre, Plenara CC al PCR subliniază rolul determinant al conducătorului partidului şi statului în vastul proces revoluţionar, unitar şi neîntrerupt pe care l-a cunoscut România în perioada de glorie şi măreţie inaugurată de istoricul Congres al IX-lea, moment decisiv în desfăşurarea operei de construcţie socialistă, în realizarea grandioaselor ctitorii, fără egal în multimilenara existenţă a patriei, ce au dat, spre mândria şi satisfacţia poporului român, cu neasămuită strălucire chipului ţării, un loc de frunte şi un bine meritat prestigiu în rândul naţiunilor lumii.

Cursul înnoitor revoluţionar, dinamic pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu l-a imprimat vieţii politico-sociale din patria noastră, în luminoasa perioadă deschisă de Congresul al IX-lea, şi-a pus din plin amprenta asupra dezvoltării sănătoase şi viguroase a economiei naţionale, a întregii opere de edificare a socialismului în România, cu poporul şi pentru popor.

Comitetul Central evidenţiază şi cu acest prilej meritul de uriaşă însemnătate a tovarăşului Nicolae Ceauşescu în definirea, într-o viziune ştiinţifică şi unitară, a trăsăturilor şi strategiei fiecărei etape de construcţie socialistă, a apărării principiilor fundamentale a socialismului, ca orânduire superioară oricăror forme de organizare socială care a existat până acum în istoria umanităţii.

Întregul nostru partid şi popor dau cea mai înaltă apreciere contribuţiei decisive, hotărâte a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la elaborarea programelor realiste şi profund mobilizatoare de dezvoltare intensivă, multilaterală a patriei pe seama cuceririlor revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi noii revoluţii agrare care au asigurat ritmuri dinamice de creştere a forţei economice, a industriei şi agriculturii, ridicarea necontenită a nivelului de viaţă al celor ce muncesc, înflorirea învăţământului, ştiinţei şi culturii, factori de cea mai mare însemnătate în făurirea socialismului şi comunismului.

Plenara Comitetului Central preţuieşte în mod deosebit înalta răspundere cu care tovarăşul Nicolae Ceauşescu asigură întărirea continuă a gloriosului nostru partid comunist – centru vital al naţiunii – creşterea rolului conducător a forţei sale politice şi organizatorice în întreaga operă de construcţie socialistă în România. Tovarăşului Nicolae Ceauşescu îi revine meritul deosebit de a fi elaborat teze şi orientări profund ştiinţifice, novatoare, cu privire la  organizarea şi conducerea întregii vieţi economice şi sociale, crearea unui larg şi cuprinzător sistem al democraţiei muncitoreşti – revoluţionare, creşterea rolului clasei muncitoare – clasa cea mai înaintată a societăţii – perfecţionarea funcţiilor statului, apărarea şi întărirea continuă a proprietăţii socialiste.

Slujind cu inepuizabilă energie şi devotament patriotic interesele vitale ale ţării şi poporului român, cauza edificării socialismului şi comunismului în patria noastră, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a afirmat cu putere, prin cuvânt şi faptă, ca apărător consecvent al unei noi gândiri în viaţa internaţională, ca apărător consecvent şi hotărât al aspiraţiilor fundamentale ale popoarelor, impunându-se în conştiinţa întregii omeniri ca mare Erou al păcii, înţelegerii şi colaborării între toate naţiunile lumii.

În aceste momente înălţătoare, de vibrantă trăire patriotică, Comitetul Central, comuniştii, întregul popor îşi exprimă într-un singur gând, voinţa nestrămutată ca tovarăşul Nicolae Ceauşescu să fie reales la Congresul al XIV-lea în funcţia supremă de secretar general al Partidului Comunist Român, de a continua neabătut, sub steagul de luptă a gloriosului nostru partid, strâns uniţi în jurul genialului său conducător, măreaţa operă de edificare pe pământul patriei a celei mai drepte şi mai umane orânduiri, a visului de aur a omenirii – comunismul”.

Propaganda de partid şi reacţiile negative create 

În timp ce România se afla într-o criză profundă, iar starea de nemulţumire a populaţiei se generaliza, membrii Comitetul Central ridicau osanale lui Ceauşescu prezentându-l ca „cel mai iubit şi stimat fiu al naţiunii”, „genialul făuritor al noului destin al ţării şi al celei mai luminoase epoci din istoria patriei” hotărând să susţină realegerea sa în fruntea partidului. S-a decis ca această propunere să fie dezbătută în toate adunările şi conferinţele de partid, astfel încât delegaţii la Congres să vină cu un mandat imperativ şi să voteze aşa cum s-a stabilit. Cu alte cuvinte, delegaţii nu puteau vota după propria conştiinţă (dacă o aveau), ci aşa cum li s-a impus în organizaţiile din care proveneau.

O asemenea metodă fusese practicată şi la ultimele Congrese (în 1969 s-a hotărât instituirea funcţiei de secretar general al P.C.R., în locul celei de secretar general al C.C. al P.C.R.), astfel încât Nicolae Ceauşescu să nu depindă de vreo hotărâre a C.C. al P.C.R. Dar acum, în 1989, pe fondul schimbărilor din statele socialiste europene, când vechii lideri au fost nevoiţi să cedeze puterea unor comunişti reformatori din cadrul aceloraşi structuri de partid, Nicolae Ceauşescu urmărea să anihileze orice tentativă (dacă ar fi existat) de schimbare a sa din fruntea P.C.R. Faptul că era un „patriot înflăcărat”, care-şi consacra întreaga viaţă „binelui şi fericirii naţiunii române” sugera ideea că orice încercare de înlăturare a sa avea un caracter antinaţional, constituia un adevărat act de trădare, de subminare a independenţei şi suveranităţii României.

{mosimage}Mass media – presa, radioul, televiziunea – au declanşat o amplă campanie propagandistică în favoarea realegerii lui Ceauşescu. Prin agresivitatea ei, această propagandă îi „călca pe nervi” pe români, iar ura lor impotriva lui Ceauşescu a atins cote explozive. Conform Hotărârii Plenarei CC al PCR, Adunările generale de partid trebuiau să se desfăşoare după un anumit ritual, în centrul căruia se afla sublinierea rolului lui Nicolae Ceauşescu în dezvoltarea României, semnificaţia Congresului al IX-lea al P.C.R., care a „inaugurat cea mai glorioasă epocă din existenţa milenară a patriei”, astfel încât realegerea sa la cel de-al XIV-lea Congres trebuia susţinută de întreaga naţiune.

Pentru ilustrarea modului în care urmau să se desfăşoare adunările generale şi conferinţele de partid redăm un document de uz intern, elaborat de Comitetul de partid al Centrului Universitar Bucureşti.

TEMATICA ORIENTATIVĂ

privind conţinutul dărilor de seamă şi al dezbaterilor ce vor avea loc în adunările şi conferinţele de partid de dări de seamă şi alegeri.

La întocmirea dărilor de seamă, a proiectelor de hotărâri, precum şi în dezbaterile ce vor avea loc în adunările şi conferinţele de partid de dări de seamă şi alegeri vor fi subliniate şi analizate, în principal, următoarele probleme:

1. Atmosfera de profundă efervescenţă politică şi puternică angajare revoluţionară generată de istorica Hotărâre a Plenarei C.C. al P.C.R. privind realegerea, la Congresul al XVI-lea al partidului, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în funcţia supremă de secretar general al Partidului Comunist Român.

Expresie a profundului democratism existent în partidul şi statul nostru, propunerea privind realegerea secretarului general al partidului se dezbate în toate adunările şi conferinţele de partid precum şi în adunările generale ale oamenilor muncii.

2.  Însemnătatea deosebită a istoricului Congres al IX-lea al partidului, care a inaugurat cea mai glorioasă epocă din întreaga existenţă milenară a patriei, rolul hotărâtor, determinant al tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, în elaborarea şi fundamentarea strategiei de dezvoltare economico-socială a ţării, pe baza aplicării principiilor socialismului ştiinţific în condiţiile specifice României, al întăririi şi consolidării continue a proprietăţii socialiste de stat şi cooperatiste.

 Se va sublinia activitatea prodigioasă desfăşurată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru întărirea continuă a rolului conducător al partidului, centrul vital al naţiunii – care îşi îndeplineşte cu cinste misiunea istorică asumată de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a patriei noastre spre comunism. Calităţile excepţionale ale conducătorului partidului şi statului nostru, monumentala sa operă ce se constituie într-o contribuţie originală, de însemnătate remarcabilă la dezvoltarea tezaurului gândirii universale şi practicii construcţiei socialiste, l-au impus în conştiinţa întregului nostru popor ca genial ctitor al României moderne, luptător dârz pentru apărarea şi întărirea independenţei şi suveranităţii patriei, pentru instaurarea în lume a climatului de pace, prietenie şi colaborare între toate popoarele.                 

3. Realizările remarcabile obţinute într-o scurtă perioadă istorică, în dezvoltarea economico-socială a patriei, inclusiv lichidarea datoriei externe, în dezvoltarea fără precedent a tuturor judeţelor şi localităţilor patriei prin construirea unor mari şi moderne platforme industriale şi alte măreţe ctitorii, în ridicarea nivelului material şi spiritual al naţiunii noastre socialiste, expresie a asigurării deplinei egalităţi în drepturi pentru toţi cetăţenii, a înfăptuirii genialei teze a secretariatului general al partidului privind construirea socialismului cu poporul şi pentru popor.

Se va arăta creşterea necontenită a rolului ştiinţei ca factor nemijlocit de producţie, precum şi dezvoltarea fără precedent a învăţământului, artei şi culturii, domenii coordonate cu înaltă competenţă de tovarăşa Elena Ceauşescu, personalitate proeminentă a partidului şi statului nostru, a vieţii ştiinţifice naţionale şi internaţionale.

4. Evidenţierea importanţei excepţionale a prevederilor cuprinse în tezele din aprilie 1988, în magistrala Expunere a secretarului general al partidului la şedinţa comună a Plenarei Comitetului Central şi a organismelor democratice şi organizaţiilor de masă şi obşteşti, în Programul-Directivă, în Tezele pentru Congresul al XVI-lea al partidului, Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, la plenara C.C. al P.C.R. din 27-28 iunie a.c., pentru continua dezvoltare şi înflorire a patriei noastre, pentru făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea României spre comunism, precum şi a sarcinilor ce revin unităţilor economico-sociale, tuturor colectivelor de muncă în lumina documentelor respective.

5. Efectuarea unei analize exigente, critice şi autocritice, privind stilul şi metodele de muncă ale comitetelor de partid şi birourilor organizaţiilor de bază pentru mobilizarea comuniştilor, a tuturor oamenilor muncii şi studenţilor în vederea realizării exemplare a hotărârilor Congresului al XIII-lea şi Conferinţei Naţionale ale partidului privind creşterea calităţii pregătirii profesionale a viitorilor specialişti, integrarea învăţământului cu cercetarea şi producţia, întărirea muncii de educare comunistă, revoluţionară a tuturor studenţilor şi oamenilor muncii.

– perfecţionarea conţinutului planurilor de învăţământ şi, mai ales, a programelor analitice, încorporarea în ele a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, a cunoştinţelor necesare cunoaşterii pregătirii economice a tuturor studenţilor; corelarea programelor analitice, eliminarea suprapunerilor şi a informaţiilor perimate; modul cum este condusă activitatea de îmbunătăţire a planurilor şi programelor analitice;

– îndeplinirea de către fiecare catedră şi cadru didactic a sarcinilor privind acoperirea disciplinelor cu material didactic; aprecieri exigente referitoare la conţinutul materialelor didactice, la modul în care ele reflectă cele mai noi cunoştinţe din domeniu;

– perfecţionarea conţinutului predării, modernizarea transmiterii cunoştinţelor, respectarea programului didactic şi a programelor analitice; perfecţionarea activităţilor de laborator, proiecte, seminarii, a activităţilor de cercetare, proiectare prevăzute în planurile de învăţământ; întărirea controlului procesului de învăţământ, organizarea asistenţei şi interasistenţei la ore;

– ridicarea continuă a nivelului de pregătire a studenţilor, rezultatele obţinute de aceştia în sesiunile de examene – analizate în dinamica ultimilor patru ani – ( se va analiza distinct creşterea calităţii pregătirii la învăţământul seral şi rezultatele obţinute de studenţii membri de partid). Analiza se va realiza nu atât prin prisma procentelor de promovare, ci a cauzelor care conduc la menţinerea unui număr încă mare de studenţi cu pregătire mediocră sau slabă, a modului în care au acţionat organele şi organizaţiile de partid, organele colective de conducere şi organizaţiile ASC, pentru mobilizarea studenţilor la o pregătire ritmică, susţinută, pe întreg parcursul şcolarizării;

– îmbunătăţirea pregătirii profesionale a specialiştilor din producţie, prin cursuri postuniversitare, de pregătire a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, prin doctorantură, prin organizarea cursurilor pe marile platforme industriale etc;

– creşterea calităţii cercetării ştiinţifice, a modului de îndeplinire a planurilor de cercetare; implicarea cercetării ştiinţifice universitare în rezolvarea problemelor importante cu care se confruntă unităţile economice, în primul rând cele din Capitală: realizarea programelor de perfecţionare a organizării şi modernizarea producţiei; realizarea sarcinilor de export; ridicarea continuă a nivelului tehnic şi calitativ al produselor, extinderea mecanizării, automatizării şi robotizării producţiei; reducerea consumurilor de materii prime, materiale, combustibil şi energie; creşterea productivităţii muncii, înfăptuirea autoconducerii şi autofinanţării economico-financiare; rentabilizarea fiecărui produs în parte, a secţiilor, atelierelor şi unităţilor în ansamblu, creşterea eficienţei economice etc.

În funcţie de specificul fiecărui institut vor fi analizate probleme privind contribuţia cercetării ştiinţifice la: înfăptuirea cerinţelor noii revoluţii agrare, a programelor speciale care privesc acest sector de bază al economiei naţionale; realizarea marilor obiective edilitar-urbanistice din Bucureşti şi din ţară; participarea la viaţa social-culturală a Capitalei, realizarea unor opere politice, sociale, ştiinţifice, literare, de artă, compoziţii muzicale etc. care să intre în patrimoniul naţional şi universal de valori etc.

Se va analiza de asemenea, contribuţia la dezvoltarea cercetării fundamentale şi a cercetării în folosul modernizării propriului învăţământ:

– organizarea, desfăşurarea şi eficienţa seminariilor, sesiunilor şi simpozioanelor ştiinţifice;

– participarea studenţilor la cercetarea ştiinţifică, modul de organizare şi desfăşurare a acestuia; rezultatele obţinute la sesiunile cercurilor ştiinţifice studenţeşti şi la concursurile profesionale;

– antrenarea cadrelor didactice şi cercetătorilor în mişcarea de invenţii şi inovaţii, ridicarea continuă a pregătirii profesionale a tuturor oamenilor muncii din institut;

– organizarea şi desfăşurarea practicii productive: calitatea programelor de practică, îndrumarea, controlul şi finalizarea acestei activităţi;

– se va analiza, în spiritul prevederilor cuprinse în Programul – Directivă, Tezele pentru Congresul al XIV-lea şi Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Plenara C.C. al P.C.R. din 27-28 iunie a.c., activitatea desfăşurată pentru creşterea continuă a rolului politic conducător al organelor şi organizaţiilor de partid, în vederea înfăptuirii exemplare a sarcinilor de partid şi de stat.

6. În spiritul orientărilor şi indicaţiilor secretarului general al partidului, se vor prezenta angajamente concrete şi se va exprima hotărârea şi voinţa unanimă a comuniştilor, a tuturor colectivelor de oameni ai muncii pentru realizarea exemplară a tuturor sarcinilor ce revin învăţământului şi cercetării din documentele de partid şi de stat, pentru realizarea integrală, până la Congresul al XIV-lea al partidului, a sarcinilor cuprinse în planurile de cercetare pe anul în curs.

7. Se va analiza, în spiritul prevederilor statului, al indicaţiilor şi orientărilor secretarului general al partidului, preocuparea pentru perfecţionarea stilului şi metodelor de muncă ale organelor şi organizaţiilor de partid, pentru exercitarea rolului şi atribuţiilor ce le revin în conducerea întregii activităţi din institute şi facultăţi, pentru întărirea continuă a vieţii interne de partid, a muncii ideologice şi politico-educative:

– organizarea şi planificarea muncii, repartizarea corespunzătoare a forţelor;

– munca cu activul de partid, consiliile şi comisiile pe probleme (la nivelul comitetelor);

– antrenarea şi activizarea pe bază de sarcini concrete a tuturor comuniştilor;

– desfăşurarea controlului de partid, ferm şi exigent, la toate nivelurile;

– organizarea instruirii cadrelor de partid şi de stat;

– conţinutul şi eficienţa adunărilor generale şi plenarelor de comitet;

– conducerea muncii de primire în partid, de întărire numerică şi îndeosebi calitativă a rândurilor partidului;

– organizarea prevederilor statutare cu privire la raportarea de către toţi comuniştii, indiferent de funcţiile pe care le deţin, asupra modului în care îşi îndeplinesc sarcinile şi obligaţiile ce le revin;

– sistemul de evidenţă şi de urmărire a îndeplinirii hotărârilor de partid şi de stat, a propriilor hotărâri;

– organizarea şi desfăşurarea învăţământului de partid, a propagandei prin conferinţe, a muncii cultural – educative şi a activităţii de creaţie tehnico-ştiinţifică în cadrul Festivalului naţional „Cântarea României”, a celorlalte activităţi menite să determine ridicarea conştiinţei socialiste, dezvoltarea răspunderii comuniştilor faţă de calitatea de membru al partidului.

– ridicarea nivelului ideologic al dezbaterilor teoretice asupra principalelor aspecte privind procesul de edificare a noii societăţi, dezvoltarea fermităţii şi combativităţii revoluţionare faţă de orice influenţă străină concepţiei noastre despre lume şi viaţă;

– formarea şi dezvoltarea la toţi comuniştii a conştiinţei sociale înaintate, a spiritului profund patriotic, a unităţii şi coeziunii lor de nezdruncinat în jurul partidului, a secretarului său general;

– întărirea continuă a ordinii şi disciplinei, respectarea cu stricteţe de către toţi comuniştii a prevederilor statutului, a obligaţiilor asumate prin semnarea angajamentului solemn, a normelor eticii şi echităţii socialiste;

– conducerea şi îndrumarea organizaţiilor de masă şi obşteşti,a  sindicatelor, Asociaţiilor Studenţilor Comunişti (Uniunii Tineretului Comunist), a organizaţiilor de femei şi organizaţiilor democraţiei şi unităţii socialiste;

– stilul şi metodele de muncă ale organelor colective de conducere, modul în care senatele, consiliile profesorale, adunările generale ale oamenilor muncii, ale cadrelor didactice îşi exercită rolul şi atribuţiile ca forumuri democratice de conducere;

– întărirea continuă a legăturilor partidului cu masele largi de oameni ai muncii în cadrul sistemului democraţiei muncitoreşti revoluţionare;

– condamnarea cu hotărâre şi fermitate a oricăror încercări de denigrare a măreţelor realizări obţinute de ţara noastră, a propagandei anticomuniste orientată spre destabilizarea ţărilor socialiste, ingerinţe în treburile lor interne şi impunerea unor forme de organizare şi conducere specifice lumii capitaliste, practici aparţinând trecutului şi condamante de istorie.

8. În dările de seamă, precum şi în cadrul dezbaterilor, vor fi abordate probleme concrete, practice, vor fi nominalizate persoane care se fac vinovate pentru existenţa unor lipsuri şi neajunsuri, indiferent de funcţiile pe care le deţin.

9. O atenţie cu totul deosebită se va acorda întocmirii proeiectului de hotărâre a adunării generale sau conferinţei de partid, care va trebui să cuprindă:

– sarcini şi obiective concrete rezultate din proiectul Programului – Directivă, din Tezele pentru Congresul al XIV-lea şi Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Plenara CC al PCR din 27 – 28 iunie a.c.

– modul în care se va acţiona pentru înfăptuirea prevederilor respective;

– persoanele sau organismele care răspund în mod direct de finalizarea tuturor măsurilor şi sitemului de control, evidenţă şi urmărire a îndeplinirii obiectivelor stabilite.

10. Dările de seamă şi proiectele de hotărâri vor fi discutate înainte de desfăşurarea adunărilor şi conferinţelor organizaţiilor de partid în şedinţe ale birourilor organizaţiilor de bază şi în plenarele comitetelor de partid, aşa cum prevăd instrucţiunile C.C. al P.C.R”.

Propagandă cu efecte contrare

La instruirile care au avut loc la Centrul Universitar Bucureşti s-a indicat ca dările de seamă să fie scurte, astfel încât participanţii la adunările generale şi la conferinţele de partid să-şi exprime „ataşamentul” faţă de P.C.R. şi „hotărârea fermă” ca Nicolae Ceauşescu să fie reales secretar general al partidului, aceasta fiind „chezăşia sigură” a progresului României şi a „creşterii nivelului de trai al poporului”.

S-a indicat ca şi pavoazarea să fie axată pe „marele eveniment”, fiind trimise de la Comitetul municipal de partid materialele care au împânzit pereţii facultăţilor.

Dar o asemenea propagandă avea efecte contrare. Dacă Ceauşescu era factotum în România, însema că şi starea dezastruoasă în care se afla ţara, privaţiunile la care erau supuşi oamenii, criza alimentară generalizată se datorau tot lui. Uriaşa discrepanţă dintre lozincile vehiculate şi realitatea vieţii de zi cu zi era bine cunoscută, dar nu lua nici o măsură de ameliorare a vieţii cetăţenilor, deşi el era singurul care o putea face.

El era cel care avea plăcerea sadică de a-i chinui pe români, cerându-le ca atunci când le era frig să pună pe ei „o haină în plus”, iar dacă magazinele alimentare erau goale, ei trebuiau să ştie că se impunea o „alimentaţie raţională”, deoarece după numărul de calorii consumate, românii îi depăşeau pe occidentali. Aparatul de propagandă găsea o justificare pentru orice, căutând să acrediteze ideea că Nicolae Ceauşescu promova o „politică înţeleaptă”, fiind preocupat zi de zi şi ceas de ceas, să asigure „fericirea” poporului său.

În aceste condiţii, mulţi români nu mai suportau să se uite la televizor, să asculte radioul sau să citească presa care se întrecea în a aduce osanale „genialului cârmaci”. Cei care aveau posibilitatea ascultau postul de radio Europa Liberă care desfăşura o vehementă campanie împotriva realegerii lui Nicolae Ceauşescu şi îi îndemna pe români să se ridice împotriva regimului dictatorial, urmând exemplul polonezilor, ungurilor, apoi şi al nemţilor din RDG, a cehilor şi slovacilor şi chiar al bulgarilor.

Momentul prăbuşirii regimului dictatorial se apropia, dar Ceauşescu şi echipa din jurul său parcă trăiau î ntr-o altă lume, paralelă cu cea reală.