DEMOCRATIA ROMANEASCA IN PERIOADA INTERBELICA (1918 – 1938)
Încă din 1866, elita politică din România a optat pentru adoptarea unei Constituţii „croită” după modelul belgian, adică cea mai democratică din Europa acelei perioade. Ulterior s-a desfăşurat o acerbă dispută privind evoluţia societăţii româneşti. În timp ce liberalii apreciau că prin adoptarea unei legislaţii moderne, avansate România se va apropia rapid de statele occidentale, conservatorii erau adepţii dezvoltării graduale a societăţii, care trebuia pregătită pentru a asimila organic progresele înregistrate deja în ţările avansate ale continentului.
Problema „formelor fără fond” nu a fost rezolvată nici la începutul secolului al XX-lea, iar România avea domenii cu o legislaţie avansată, care însă aplica doar parţial. De exemplu, Constituţia prevedea libertatea, gratuitatea şi obligativitatea învăţământului primar (art.23) 1dar marea majoritate a populaţiei era analfabetă, deoarece nu erau asigurate condiţiile naturale pentru realizarea acestui deziderat.
Electoratul a “taxat” P.N.Ţ., care în alegerile parlamentare din 1931 a obţinut doar 14,9% din totalul voturilor6 .
[1] “Monitorul – Jurnal Oficial al Romaniei”, nr. 142 din 1/13 iunie 1866
[2] Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Ioan Scurtu, Enciclopedia partidelor politice in România (1862 – 1994) Bucureşti 1995; Angela Banciu, Istoria vieţii constituţionale din România (1866 – 1991), Bucureşti, 1996; Ion Bitoleanu, Din istoria moderna a României. 1922 – 1926, Bucureşti, 1981; Gheoghe Badea, Viata lui Carol al II-lea, Bucuresti, 2000; Gheorghe Buzatu, Corneliu Ciucanu, Corneliu Sandache, Radiografia dreptei româneşti în 1927 – 1941, Bucureşti, 1996; Ion Ciupercă, Opoziţie şi putere în România anilor 1922 – 1928, Iaşi, 1994; Armin Heinen, Die Legion “Erzengel Michael” in Rumanien, Munchen, 1986; Gheorghe Iancu, Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statului naţional – unitar român (1918 – 1920), Cluj Napoca, 1985; Nicolae Jurca, Social-democraţia în România (1918 – 1944) , Sibiu, 1993; Nicholas M. Nagy-Taravera, O istorie a fascismului în Ungaria şi România, Bucureşti, 1996; Vasile Puscas, Vasile Vesa, Dezvoltare si modernizare in Romania interbelica 1919 – 1939, Bucuresti, 1990; Serban Radulescu Zoner (coord.), Istoria Partidului Naţional Liberal, Bucureşti, 2000; Ioan Scurtu, Istoria României în anii 1918 – 1940. Evoluţia regimului politic de la democraţie la dictatura, Bucureşti, 1996; Ioan Scurtu, Ion Bulei, Democraţia la români (1866 – 1938), Bucureşti, 1990; Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Bucuresti, 1999; Marcel Stirban, Din istoria României. 1918 – 1931, Cluj-Napoca. 1987; Florian Tănăsescu, Parlamentul şi viaţa parlamentară din România (1930 – 1940), Bucureşti, 2000; Francisco Veiga, Istoria Gărzii de Fier (1919 – 1940), Bucureşti, 1993; Dragoş Zamfirescu, Legiunea Arhanghelul Mihail Bucureşti, 1997.
[3] “onitorul Oficial” nr. 191 din 16/29 noiembrie 1918
[4] Ibidem, nr. 283 din 19 decembrie 1928
[5] C.Stere, Preludii.Partidul National-Taranesc si „cazul Stere”, Bucureşti, 1930, p. 254
[6] “Monitorul Oficial“ nr. 131 din 10 iunie 1931
[7] Ioan Scurtu (coordonator), Documente privind istoria României între anii 1918 – 1944, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1955, p. 418
[8] Mattei Dogan, Sociologie politică. Opere alese, Bucureşti, 1999, p. 184
[9] Nicolae Dascălu, Evoluţia statistică a presei în România interbelică, în „Revista de istorie”, nr. 7/1981, pp 1257 -1265
[10] Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. VI, Ediţie şi prefaţă Stelian Neagoe, Bucureşti, 1996, pp. 235 – 236
[11] „Dezbaterile Adunării Deputaţiilor”, nr. 15, şedinţa din 18 decembrie 1936, p. 420
[12] „Monitorul Oficial”, nr. 160 din 20 iulie 1926
[13] Ibidem, nr. 127 din 5 iunie 1939
[14] Ibidem, nr. 131 din 8 iunie 1940
Ioan Scurtu
Facebook
Articole recente
- RELAȚIILE PARTIDELOR ISTORICE CU MAREȘALUL ANTONESCU
- Istorie și actualitate: unitatea națională și „sacrificiul istoric”
- FDGR-ul lui Iohannis, înfrânt în instanță de Cotidianul
- Un sfert de veac, trei constituții, trei regimuri (1923-1948)
- Profesorul Ioan Scurtu, istoric si membru al AOSR: “Erdogan încearcă să refacă Imperiul Otoman”