Iuliu Maniu, Carol al II-lea şi Elena Lupescu
Carol a evitat un răspuns categoric, dar a declarat că nu el a intentat divorţ în 1928, ci principesa Elena; nu vedea cum s-ar putea interzice unui cetăţean român să se întoarcă în ţara sa; la urcarea pe tron va jura că va respecta Constituţia şi legile ţării.
Constatând că nu şi-a putut impune punctul de vedere, în dimineaţa zilei de 7 iunie, Maniu şi-a dat demisia din fruntea guverului, afirmând ca el jurase credinţă regelui Mihai, la 10 noiembrie 1928, şi nu voia să fie sperjur. Dar a doua zi, 8 iunie, luând cuvântul în Parlament, Maniu a susţinut proiectul de lege prin care lui Carol i se recunoştea calitatea de moştenitor al tronului şi, ca urmare, era proclamat rege. Astfel, prinţul Carol, cel care nu-şi respectase propriul angajament şi intrase fraudulos în ţară, a devenit regele Carol al II-lea, cu concursul hotărâtor al lui Iuliu Maniu.
A doua greşeală datează din august, când Elena Lupescu a venit cu trenul în ţară, fiind prezentată la graniţă ca fiind soţia ministrului Mihail Manoilescu, şi a coborât în gara Sinaia. Aflând, Iuliu Maniu s-a deplasat imediat de la Bucureşti la Peleş, protestând împotriva faptului că regele nu şi-a respectat angajamentul luat la 6 iunie. Carol nu a evocat faptul că, în acea zi, nu-şi luase nici un angajament, ci a susţinut că nu cunoaşte problema ridicată de domnul prim-ministru.
Deoarece Maniu stăruia în ideea că el era bine informat, Carol l-a chemat pe administratorul castelului, cerându-i să clarifice situaţia. Acesta a adus registrele cu personalul existent şi a constatat că la Peleş exista o femeie cu numele Elena Lupescu, spălătoreasă din comuna Baia, judeţul Suceava. Primind acest răspuns, Carol a ţinut să observe că nu era cazul ca regele României să se certe cu primul său ministru pentru o spălătoreasă. Maniu a acceptat afirmaţia lui Carol al II-lea şi a revenit în Capitală.
Elena Lupescu a stat câteva luni la Sinaia, după care a venit în Bucureşti, în vila din Aleea Vulpache, care a devenit „sediul central” al camarilei regale.
Nu ştim dacă a fost naivitate sau prea mare încredere în propria-i capacitate de manevră, dar este clar că intransigentul democrat Iuliu Maniu a fost excedat de tupeul lui Carol, cel cu care va avea de luptat din greu în anii următori pentru menţinerea regimului democratic în România.
Ioan Scurtu
Facebook
Comentarii recente
- Vasile la Note de lectură și considerații personale
- Mircea Ionescu la Istorie și actualitate: unitatea națională și „sacrificiul istoric”
- bmj.ro la FDGR-ul lui Iohannis, înfrânt în instanță de Cotidianul
- Marian la Un sfert de veac, trei constituții, trei regimuri (1923-1948)
- wikis.ro la „ENIGMELE ISTORIEI”